Se considera, in general, ca
menopauza este rezultatul deficientei oriene primare, datorata scaderii foliculilor functionali. Cu toate acestea, obserrea faptului ca anumite ovocite, normale morfologic, pot fi prezente in orul post-menopausal, sugereaza ca depletia oocita nu este singura cauza a menopauzei. S-a emis chiar ipoteza ca acesti foliculi care raman sunt mai putin sensibili la gonadotropine. Recent, s-a sugerat ca modificarile din sistemul nervos central legate de rsta, inclusiv modelele critice ale secretiei de GnRH, continua depletia foliculara si ar putea juca un rol important in menopauza. Deoarece foliculii nu se dezvolta ca raspuns la secretia LH si FSH, nivelele de
estrogen si progesterone scad. Pierderea inhibitiei feedback negative a estrogenului asupra GnRH si LH/FSH duce la o crestere serica insemnata a LH si FSH. Nivelele de FSH cresc mai mult decat nivelele LH. Acest fapt poate determina pierderea inhibitiei oriene.
In mod obisnuit, menopauza poate surveni intre 45 si 55 de ani. Procesul se extinde de-alungul mai multor ani. Initial, ciclurile devin neregulate periodic sau sunt anovulatorii. Ele tind sa fie mai scurte, in special in faza foliculara. in cele din urma ciclul inceteaza cu totul. Nivelele de estradiol seric scad la aproximativ 1/6 din media nivelului inregistrat la o femeie mai tanara, iar nivelele de progesteron scad la aproximativ 1/3. Productia acestor
hormoni nu inceteaza complet. Sursa lor principala la femeia postmenopauzala o reprezinta corticosu-prarenala, desi celulele interstitiale ale stromelor oriene continua sa produca anumiti steroizi. Majoritatea estrogenilor circulanti sunt acum produsi periferic in corticosuprarenala. Deoarece estronul este estrogenul principal produs de tesutul adipos, el devine estrogenul predominant la femeia postmenopauzala.
Majoritatea simptomelor asociate cu menopauza rezulta din deficienta de estro-gen. Epiteliul ginal se atrofiaza si devine uscat, iar demineralizarea osoasa se accelereaza. Incidenta bolilor cardiosculare creste semnificativ dupa menopauza. Eritemele care apar, insotite de o senzatie de caldura provin din cresterile periodice ale temperaturii centrale, care produc sodilatare periferica si transpiratie. Se considera ca bufeurile sunt legate de cresterea eliberarii de LH, determinate nu atat de cresterea pulsatila a secretiei de LH, cat mai probabil cu mecanismele centrale de control a eliberarii de GnRH.
Bufeurile dispar in 1-5 ani de la instalarea simptomelor menopauzale.Terapia cu estrogen este eficienta in cazul bufeurilor, scazand ritmul de demineralizarii osoase si reducand atrofia si uscarea ginala. Postmenopauzal, terapia cu estrogen poate reduce incidenta bolilor cardiosculare.
