Studiile clinice efectuate pe loturi de hiperuricemiei au dovedit ca o proportie importanta dintre acestia au efectuat tratament pentru anumite afectiuni cu medicamente ce determina hiperuricemie. in acest sens cercetarile de fiziologie au demonstrat existenta a trei mecanisme care induc hiperuricemia secundara:
- cresterea productiei de acid uric prin accelerarea lizei tesuturilor;
- reducerea eliminarii prin interferenta excretiei acidului uric cu aceste medicamente;
- stimularea purinosintezei.
Numarul si tipul de medicamente care produc hiperuri-cemia secundara este mare, insa experienta clinica exista la anumite medicamente utilizate mai frecvent si de lunga durata in practica medicala.
DIURETICELE TIAZIDICE, ACIDUL ETACRINIC Sl FUROSEMIDUL
Efectul hiperuricemiant este dependent de durata si calea de administrare a medicamentului. Administrarea pe cale intrave-noasa si de scurta durata are efect uricozuric, iar folosirea pe cale orala si o perioada lunga de timp determina retentia de urati si hiperuricemie. Studiile efectuate pe loturi mari la persoane fara leziuni
renale sau retentie hidrosodata au dovedit urmatoarele:
- administrarea in doze mici si durata indelungata, limiteaza functia tubulara de secretie, ceea ce duce la retentia de urati plasmatici;
- utilizarea in doze mari blocheaza reabsorbtia tubulara a acidului uric, prin actiune competitiva asupra unor sisteme enzimatice de transport ale tubului proximal, ceea ce duce la uricozurie, simultan cu o
diureza osmotica intensa. Studii de fiziologie, prin care s-au analizat modificarile debitului sanguin renal, au demonstrat ca atat efectul supresiv cat si stimulator asupra secretiei uratilor este mediat indirect de perturbarea fluxului renal, de catre angiotensina eliberata ca urmare a vasodilatatiei induse de administrarea diureticului.
Pe langa aceste modificari circulatorii, cresterea acidului uric se mai poate datora reducerii sodiului extracelular care are actitate competitiva enzimatica si determina reducerea secretiei tubulare a acidului uric.
Cercetarile biochimice care au urmarit concentratiile lactatului in timpul tratamentului cu diuretice, au demonstrat ca hipovolemia postdiuretica induce cresterea de catecolamine si ca o consecinta creste concentratia lactilor, care are efect hipouri-cozuric de unde rezulta cresterea uratilor in sange.
Mertz (citat de Borundel a afirmat ca pe langa factorii renali, mai exista si factori extrarenali care duc la hiperuricemie in timpul tratamentului de durata cu diuretice. Dintre acestia importanta mai mare o acorda mobilizarii acidului uric din pool-ul de acid uric al organismului.
ACIDUL ACETIL SALICILIC
Efectul acidului acetil salicilic asupra concentratiei acidului uric este paradoxal si foarte mult discutat in zilele noastre, cand acesta se foloseste in tratamentul de durata pentru efectul sau antiagregant plachetar.
Administrat in doze mici pana la 1 g este usor hiperuricemiant prin faptul ca diminua secretia tubulara de acid uric, pe cand folosirea in doze de 4-5 g/24 ore ca antialgic si antiinfla-mator, medicamentul scade reabsorbtia si dene hipouricemiant ca urmare a uricozuriei.
Cercetarile de fiziologie prin folosirea salicilatului de sodiu in infuzie intravenoasa de lunga durata, au dovedit ca acest medicament actioneaza prin mecanism competitiv tubular sau enzimatic in functie de cantitate si durata.
ANGIOTENSINA II, EPINEFRINA, NORADRELINA
Aceste medicamente determina cresterea valorilor acidului uric sanguin prin diminuarea secretiei tubulare, dar mai ales prin modificarea circulatiei intrarenale datorita diminuarii debitului sanguin prin actiunea vasoconstrictoare a acestor medicamente.
Vasoconstrictia intereseaza arterele aferente ale glo-^erulilor unde se reduce debitul sanguin si, ca o consecinta a acestuia, diminua secretia tubulara a acidului uric.
CORTICOSTEROIZII
Corticosteroizii genereaza hiperuricemie marcata si pot induce
insuficienta renala acuta prin precipitarea uratilor in tubii renali cand sunt administrati in doze mari in hemopatii maligne. Aceasta medicatie augmenteaza degradarea acizilor nucleici si nucleotidelor catre acid uric, iar la nivel tubular renal diminua secretia si favorizeaza reabsorbtia tubulara. in unele situatii pot sa apara atacuri de
guta sau insuficienta renala acuta prin precipitarea uratilor in tubii renali.
CITOLITICELE Sl CICLOSPORINA
Medicamentele, cu actiune citolitica, au actiune "NET" hiperuricemianta mai ales cand sunt administrate in hemopatii cu proliferare celulara marcata: leucemii acute mieloblastice si
leucemia mieloida cronica unde prin procese hipercaolice ale acizilor nucleici ia
nastere o crestere considerabila a uricemiei. in cursul tratamentului cu citolitice pe langa hiperuricemia care ia nastere, pot sa apara atacuri de
guta sau insuficienta renala acuta prin precipitarea uratilor in tubii renali, cand se impune tratamentul enzimatic cu uricaza. Cu prire la hiperuricemiile induse de ciclosporina, nu exista suficiente date asupra mecanismului de producere.
ALTE MEDICAMENTE. ETAMBUTOLUL Sl PYRAZINAMIDA
Folosite in tratamentul
tuberculozei induc hiperuricemie prin faptul ca reduc secretia tubulara a uratilor.
Levo-Dopa folosit ca tratament de durata in bolile neurologice determina hiperuricemia in proportie de 48-52% dintre bolna si in multe cazuri apare
artrita acuta gutoasa. Cercetarile biochimice efectuate la acesti bolna demonstreaza ca medicamentul nu modifica eliminarea renala a acidului uric, hiperuricemia care apare este secundara depletiei pool-ului acidului uric inca din perioada initiala a tratamentului.
