Ceaiul (obtinut din ta Camellia thea, cunoscuta si sub denumirea Thea sinensis) este, alaturi de cafea, cea mai intens consumata bautura continand cofeina. Potrivit legendelor chineze, ceaiul a fost descoperit in timpuri indepartate; dovezile istorice atesta ca era cunoscut cu siguranta in secolul al lll-lea i.Hr. A fost multa vreme stimulentul favorit folosit de chinezi, japonezi si tibetani, fiind strans corelat atat cu activitati spirituale, cat si cu activitati laice. O legenda budista spune ca inteleptul Bodhidharma medita atat de profund, incat a ajuns sa atinga o stare de veghe permanenta, asa ca pleoapele, nemaifiindu-i de nici un folos, i-au cazut si din ele a rasarit ta de ceai. Aceasta legenda face referire clara la proprietatile stimulatoare ale ceaiului, ca sprijin pentru pastrarea concentrarii in timpul meditatiei.
Ceaiul era foarte pretuit de taoisti si budisti nu doar pentru aceste proprietati, ci si pentru loarea sa medicinala. Chinezii considerau ca este un tonic care poate chiar sa promoveze longevitatea. Ceremonia chineza a ceaiului era mult mai putin formala decat cea japoneza, dar ambele ilustreaza in egala masura dragostea si aprecierea fata de ceai. Popoarele musulmane din Asia Centrala sunt mari consumatoare de ceai, dar in general nu-i ridica in slavi virtutile spirituale.
Arta ceaiului din Orientul indepartat, calda si plina de pace, nu este nici pe departe egalata de rolul mai prozaic al ceaiului din societatile occidentale. Totusi, in ciuda rolului cu desarsire laic, obiceiul occidental al ceaiului inglobeaza tot felul de semnificatii sociale legate de clasa sociala, statut si eticheta. Ritualul ceaiului a aparut in Occident in secolul al XVIII-lea si a devenit strans asociat cu sfera esentialmente feminina a salonului. Woodruff Smith arata: "Locul central al femeii in ritualul ceaiului - femeia ocupandu-se de necesitatile familiei si in acelasi timp primind respectul impus de rolul ei - impunea o diferenta substantiala fata de masculinitatea cafenelei. [] subiectele si stilul conversatiei erau limitate de presupusa sensibilitate a doamnelor si se astepta ca femeile (in mod special cea care prezida ritualul) sa aiba grija ca incalcarile acestei reguli sa fie aduse imediat la cunostinta vinotului". Cu alte cuvinte, femeile interpretau rolul de "civilizatoare". Fara indoiala, o investigatie etnografica aprofundata a acestui fenomen in prezent ar da rezultate importante, dar cei mai multi antropologi ar prefera sa riste
malaria si degeraturile in vreun colt de lume indepartat decat sa se confrunte cu perspecti terifianta de a participa cu regularitate la
ceaiuri in case suburbane.
( si Cofeina).
Surse: Blofeld 1985, Goodman 1995, Rudgley 1993, Smith 1995.
