Numite adesea "copaci Datura", speciile Brugmansia sunt acum recunoscute de botanisti ca meritand un statut taxonomic distinct in familia Solanaceae. Toate speciile genului cresc in flora spontana doar in America de Sud. Planta creste de-a lungul coastei pacifice a continentului, din Columbia pana in sudul statului Peru si in centrul statului Chile. Diferite specii (B. arborea, B. sanguinea, B. aurea) abunda in muntii Anzi, la inaltimi de peste 2 000 de metri. in prezent, toate aceste te se reproduc doar prin cultivare, pentru ca nu mai exista nicio specie cu adevarat salbatica. Alcaloidul principal existent in aceste specii este scopolamina, dar mai sunt prezente, de asemenea, hiosciamina si atropina. Scopolamina este agentul care provoaca halucinatiile puternice. Brugmansia mai are si reputatia de a avea efecte afrodiziace. Speciile Brugmansia sunt cunoscute sub mai multe nume, intre care trompeta ingerului (o referire la forma florilor), yerba de huaca, campanilla, maicoa, tonga, toa, buyes, floripondio, chamico, huanco, huacacachu si borrachero.

Antropologul Weston La Barre sustinea ca indienii care au patruns in Lumea Noua si ulterior au populat-o erau predispusi sa caute te psihoactive in virtutea radacinilor lor arhaice in samanismul eurasiatic, care, credea el, si-a construit viata religioasa in jurul consumului ritual de halucinogene. in aceasta ordine de idei, el face urmatoarele afirmatii despre pionierii indieni care au continuat sa se indrepte spre sud, dupa ce incercasera deja Datura: "Asemanarile morfologice intre floarea de Datura si cea de Brugmansia, in plus fata de proprietatile lor chimice asemanatoare, au facut ca aceasta din urma sa fie acceptata cu usurinta atunci cand a fost intalnita pe continentul sudic". Fie ca acceptam sau nu ipoteza lui La Barre, stim ca majoritatea popoarelor indiene din vestul Americii de Sud cunoaste existenta speciilor Brugmansia si proprietatile lor halucinogene.
Bastinasii beau infuzii fierbinti si reci din frunze si flori de Brugmansia si, de asemenea, amesteca semintele tei in berea lor de porumb fermentata (chicha). Un calator in Peru din secolul al XlX-lea ofera o descriere a efectelor unei asemenea bauturi psihoactive asupra unui barbat indian, care "a cazut intr-o stare de stupor profunda, cu ochii atintiti spre pamant, dar privind in gol, cu gura inchisa convulsiv si narile dilatate. in interval de jumatate de ora, ochii au inceput sa i se roteasca, din gura i-a aparut spuma si intregul corp ii era scuturat de convulsii inspaimantatoare. Dupa ce aceste simptome violente au trecut, a urmat un somn profund, ce a durat mai multe ore, iar atunci cand si-a revenit, subiectul a relatat detaliile intalnirii sale cu stramosii. Parea foarte slabit si epuizat". Pe langa utilizarea tei ca o cale de comunicare cu stramosii, popoarele bastinase i-au cautat sprijinul in profetie, divinatie, ajitorie si medicina si in alte scopuri cu caracter mai putin spiritual, cum ar fi gasirea de aur si morminte vechi care, odata descoperite, puteau fi jefuite de comori. Aceasta din urma activitate era atat de raspandita in Peru, incat doua dintre denumirile locale date tei, citate mai sus (yerba de huaca si huacahaca), inseamna, de fapt, "ta mormantului".
La fel ca toate rudele sale din familia Solanaceae care detin proprietati psihoactive, speciile de Brugmansia isi au propriile aplicatii sinistre. in tribul chibca din Columbia dinaintea cuceririi de catre spanioli, sclavilor si sotiilor regilor morti le era administrat un preparat din Brugmansia, tutun si bere de porumb pentru a le provoca o narcoza profunda, asa incat sa poata fi ingropati de vii alaturi de stapanii si sotii lor. O relatare din anul 1589 infatiseaza o asemenea scena:
,,[o] capetenie moarta era insotita in mormant de femeile si sclavii sai, care erau ingropati in diferite straturi de pamant, [] dintre care niciunul nu era lipsit de aur. Si pentru ca femeile si bietii sclavi sa nu se teama de moarte inainte sa vada ingrozitorul mormant, nobilii le dadeau sa bea o bautura facuta din tutun si alte frunze ale copacului pe care noi il numim Borrachero, amestecate in bautura lor obisnuita, asa incat niciunul dintre simturile lor sa nu ramana treaz si sa intrevada nenorocirea ce avea sa se abata asupra lor."
Schultes si Hofmann au identificat speciile in cauza ca fiind 8. aurea si 8. sanguinea. Pare ironic ca atat cei care zaceau morti in morminte, cat si cei care le jefuiau se aflau acolo din cauza Brugmansia si a efectelor ei psihoactive. Totusi, poate ca in ceea ce-i priveste pe jefuitorii de morminte era vorba si de un fel de magie plina de compasiune. Si despre alte popoare columbiene se stie ca aveau obiceiuri asemanatoare; in unele morminte apartinand culturii quimbaya din valea Cauca s-a descoperit un numar mare de rotite de fus (obiecte folosite la torsul firelor) din lut, in forma de disc, decorate cu modele ce par sa reprezinte florile cu proprietati intoxicante ale telor Brugmansia sau Datura.
Brugmansia este folosita uneori si impreuna cu tutunul. Indienii tzeltal din Mexicul de astazi fumeaza frunze uscate de 8. suavolens impreuna cu Nicotiana rustica pentru a obtine viziuni care sa indice cauza diferitelor boli. Potrivit lui Peter De Smet, expert in utilizarea rituala a clismelor, indienii jivaro din estul statului Ecuador si din Peru foloseau specii de Brugmansia intr-un decoct administrat sub forma de ciisma razboinicilor "pentru a dobandi putere si a prevesti viitorul". Un baiat jivaro in varsta de numai sase ani poate lua Brugmansia sau un alt preparat psihoactiv cum ar fi ayahuasca ( Ayahuasca) sub supravegherea tatalui sau, pentru a crea un "suflet extern", care este un "organ" psihic capabil sa comunice cu strabunii prin experiente vizionare. La indienii Yivaro, copin care sufera de ceea ce se descrie in mod curent prin expresia "tulburari comportamentale" primesc uneori sa bea Brugmansia si sunt admonestati de parinti in prezenta stramosilor (prezenta datorata efectelor bauturii).
Comertul cu aceste te, dorite atat pentru proprietatile lor psihoactive, cat si pentru valoarea ornamentala, este foarte raspandit. Triburile kamsa si ingano din Valea Sibundoy din Anzii columbieni au distribuit mai multe specii in intregul bazin al Amazonului. Cultivarea tei este supravegheata de samani cu cunostinte speciale de botanica si farmacologie. in Sibundoy, Brugmansia este consumata de regula pentru efectele sale psihoactive doar de samani, care o beau fie in apa, fie in alcool si au viziuni inspaimantatoare cu jaguari (cel mai important animal samanic in zone intinse din America de Sud) si serpi. Pentru a face fata asaltului unor imagini atat de puternice este necesara forta psihologica de care dispune doar samanul. Despre alte te psihoactive din familia Solanaceae se spune ca au un parfum atat de puternic, incat ii pot provoca persoanei care il inhaleaza narcoza sau somnul (, de exemplu, Mandragora) si exista o credinta asemanatoare privind Brugmansia. Se spune ca parfumul florilor provoaca vise erotice si, din acest motiv, este inclus in ajile de dragoste.

Surse: De Smet 1983, Lockwood 1979, McMeekin 1992, Ratsch 1992, Schultes si Hofmann 1980b.