Raspandirea cultului peyote ( Peyote) in zona Marilor Campii din America de Nord a fost atat de rapida, incat in 1906 exista deja o retea interculturala cu structura laxa de popoare bastinase consumatoare de peyote, avand membri din Oklahoma, in sud, pana in Nebraska, in nord. Urmarind sa asimileze structura organizatiilor religioase ale albilor, acest grup si-a luat, in anul 1909, numele de Biserica Uniunii. in 1918, cu ajutorul lui James Mooney (cercetator ai cultului peyote la indienii kiowa), a fost creata oficial in Oklahoma Biserica amerindiana, cum era numita atunci. in 1944 a devenit organizatie nationala, cu numele de Biserica amerindiana din Statele Unite, si s-a schimbat numele inca o data, unsprezece ani mai tarziu, in Biserica amerindiana din America de Nord, pentru a include astfel consumatorii de peyote aflati la nord de granita, in Canada (printre ei populatiile cree, blackfoot si salish de coasta). Recunoasterea oficiala a acestei biserici (si a dreptului legal al membrilor sai de a consuma peyote) a fost o batalie lunga si grea. Multi antropologi de seama, printre care Franz Boas, Alfred Kroeber, Weston La Barre si Ales HrdliCka, au militat in faarea populatiilor amerindiene.

Surse: La Barre 1989, Ott 1993.