Cit timp nu a aparut emfizemul pulmonar, dispneea din astm. este de obicei reversibila. O data cu instalarea enfizemului, accesele isi pierd caracterul paroxistic, raminind un fond de dispnee continua, accentuata la efort. in acest stadiu, astmul trebuie deosebit de emfizemul pulmonar cu dispnee astmatiforma (datorita componentei bronhospastice, determinate de episoadele acute recidivante, bronsitice). Pentru diferentiere ajuta anamneza (astmul apare la un subiect in deplina sanatate), criteriu] virstei (de obicei bolnatinar) si criteriul functional (in astm, bronhospasmul este mai accentuat, iar VEMS creste cu peste L0%, dupa testul cu aleiidrina). Uneori, insa, diagnosticul diferential este destul de dificil.
Unele forme clinici' rare. mai deosebite, ale astmului bronsic, ca astmul de efort, hemoptoic, cu hipertensiune arteriala tranzitorie, pot genera erori de diagnostic la un examen superficial. Astfel, astmul bronsic de efort se confunda uneori cu dispneea cardiaca. Accesul apare imediat dupa efort sau la citeva minute sau mai tirziu. Se intilneste mai ales la adultul virstnic si la batrin, la oare adesea acesta este aspectul initial al bolii. Anamneza, examenul clinic complet si atent si investigatiile complementare permit orientarea diagnstica. in astmul hemoptoic, sputele hemoragioc sint moderate, fara gravitate, si pot aparea in faza initiala a accesului. Antecedentele bolnavului, evolutia, datele examenului fizic si ale explorarilor paraclinice vor ajuta la eliminarea altor cauze hemoptoizante (tuberculoza, cancer), in astmul cu hipertensiune arteriala tranzitorie, cifra tensionala bazala este normala, dar in acces creste cu 45 cmHg, ajungind uneori la valori foarte ridicate si expu-nind la accidente. Circumstantele de aparitie a hipertensiunii arteriale, contextul clinic si paraclinic, vor permite eliminarea hipertensiunii arteriale esentiale sau de alta origine.
Aspectele clinice ale astmului bronsic variaza si in functie de virsta bolnavului. Astmul bronsic al copilului fiind polipneic si febril pune problema diagnosticului diferential, mai ales la primul acces, cu bronsita capilara .si cu bron! lopntmmon i a, de oare se deosebeste prin antecedentele bolnavului, semnele fizice pulmonare si prin datele explorarilor complementare. Astmul adultului tanar se declara intre 20 si 45 de ani, sub forma de accese dispneico paroxistice, mai rar de dlspnee continua. Catre virsta de 50 de ani, adesea sa observa un viraj evolutisub influenta agresiunilor bacteriene repetate. Diagnosticul diferential nu pune probleme diferit" de cele aratate la diagnosticul astmului cu accese tipice si al celui cu dispnee permanenta.