Sindroame de hiperinflatie - astmul bronsic

Sindroame de hiperinflatie

Astmul bronsic

 Astmul bronsic reprezinta un sindrom inflamator cronic al cailor aeriene, care apare la indivizi cu susceptibilitate genetica, care se manifesta prin crize paroxistice de dispnee bradipneica expiratorie mai mult sau mai putin severe, insotite de wheezing, care cedeaza spontan sau medicamentos.

Criza de astm bronsic alergic tipic:

-          apare de obicei in a doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si anxietate marcata;

-         

Dispneea este bradipneica expiratorie, cu expir prelungit, respiratie suieratoare (wheezig). Criza se termina in cateva minute sau ore, spontan sau sub influenta tratamentului.

Examenul fizic

Bolnavul ramane imobilizat la pat sau alearga la fereastra, datorita lipsei de aer. De obicei sta in pozitie sezanda, cu capul pe spate si sprijinit in maini sau la fereastra deschisa.

In functie de severitatea crizei, se pot intalni:

o        dispnee bradipneica inspiratorie

o        wheezing

o        anxietate cu sete de aer

o        torace hiperinflat cu orizontalizarea coastelor- fixat in inspir

o        hipersonoritate la percutie

o        murmur cular diminuat si expir prelungit

o        raluri sibilante, disemintate pe ambele arii pulmonre

• +/- cianoza
• ochi injectati, narile dilatate, jugulare turgescente cu folosirea muschilor respiratori accesori.

La sfarsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare (deoarece expulzarea secretiilor se face cu dificultate), cu sputa vascoasa, albicioasa (perlata), microscopic este bogata in eozinofile (uneori exista eozinofilie si in sange), prezinta microcristale Charcot-Leyden si spirale Curschman specifice pentru astmul bronsic alergic.

Astmul acut sever sau status astmaticus: criza de astm bronsic care se prelungeste 24-48 ore sau se agraveaza progresiv; nu raspunde la o terapie obisnuita cu b adrenergice si teofilina si produce insuficienta respiratorie acuta majora. Semne pulmonare: activarea muschilor respiratori accesori, tiraj intercostal si substernal, respiratie abdominala paradoxala, aparitia cianozei, tahipnee apoi bradipnee, torace hiperinflat, hipersonor, murmur cular diminuat sau disparut (urgenta), PEF sub 40%. Semne hemodinamice: hipotensiune, chiar colaps, puls paradoxal, initial tahicardie apoi bradicardie, semne de edem pulmonar acut. Alte semne: agitatie, anxietate, coma, deshidratare (din cauza hiperventilatiei).

Emfizemul pulmonar

Este deseori asimptomatic, debutul functional este marcat de aparitia dispneei de regula de efort, cu caracter progresiv ( clasificarea OMS). Toracele sete globulos, emfizematos, cresterea diametrului anteroposterior, ampliatii respiratorii diminuate, vibratii vocale diminuate, hipersonoritate pulmonara difuza, cu coborarea bazelor pulmonare, matitatea cardiaca nedecelabila, MV diminuat, expir prelungit.

BPOC

Stadiul final al bronsitei cronice obstructive, emfizemului pulmonar si a astmului bronsic. Simptomul principal este tusea cronica si expectoratia prin hipersecretia de mucus si disfunctia ciliara. Acest simptom poate fi prezent cu multi ani inainte de instalarea altor simptome sau mecanisme fiziopatologice. Tusea productiva este ulterior insotita de dispnee cu wheezing, expir prelungit.

Simptomele sunt agravate de frig, vreme umeda si cetoasa si de poluarea atmosferica. Pe masura ce boala progreseaza dispneea devine mai severa si apare chiar la eforturi mici.

Forme clinice

A. pink puffers - predominant emfizematosi - sunt totdeauna dispneici, de regula obezi, pletorici, dar nu obligatoriu si cianotici. Saturatia cu oxigen a sangelui si valoarea PaCO₂ este aproape normala si nu au cord pulmonar cronic. Acestia pacientii au un grad de bronsita. Decompensarea cardiaca dreapta apare rar la acesti pacienti la care domina leziunile pulmonare de emfizem.

B. blue bloaters predominant bronsitici - pacient casectic, intens cianotic, pletoric cu policitemie secundara hipoxiei tisulare, cu edeme declive prin decompensarea cardiaca dreapta (cordul pulmonar este o complicatie frecventa in evolutia acestor pacienti la care domina elementele histologice si clinice de bronsita cronica). Pacientii au hipoxemie arteriala marcata cu scaderea PaO₂ si valori mari ale PaCO₂ cu vasodilatatie periferica, puls plin, alterarea starii de constienta pana la confuzie si chiar coma, cu edem papilar, in formele severe prin cresterea presiunii intracerebrale.

Evolutia este progresiva, mai severa in tipul B. Hipertensiunea pulmonara se dezvolta tarziu in cursul evolutiei BPCO (Stadiul III de BPCO severa) si reprezinta complicatia majora cardiaca a BPCO. Instalare cordului pulmonar cronic si consecutiv cordul pulmonar cronic (definit prin hipertrofia ventriculara dreapta, initial compensat si apoi decompensat) are un prognostic rezervat.