Episodul maniacal - hipomania, manie fara simptome psihotice

EPISODUL MANIACAL

Aici sunt specificate trei grade de severitate, toate intrunind caracteristicile comune ale dispozitiei elevate, si o crestere a volumului si vitezei activitatii fizice si mentale.

Toate subdiviziunile acestei categorii trebuie utilizate numai pentru un singur episod de manie. daca au existat episoade afective anterioare sau ulterioare, fie depresive, fie maniacale sau hipomaniacale, tulburarea trebuie codificata

la Tulburarea afectiva bipolara (F31.-).

Include: tulburarea bipolara, episod maniacal unic.

HIPOMANIA

Hipomania este un grad mai usor de manie (.1), in care anormalitatile dispozitiei si comportamentului sunt prea persistente si marcate pentru a fi incluse la ciclotimie (F34.0), dar nu este insotita de halucinatii sau deliruri. Exista o elevatie usoara, persistenta a dispozitiei (pentru cel putin cateva zile succesive), energie si volum al activitatii crescut, si, de obicei, sentimente marcate de 'bine' si eficienas mentala si fizica. Creste sociabilitatea, comunicativitatea verbala, hiperfamiliaritatea, deseori energia sexuala creste iar nevoia de somn se reduce, dar nu sunt in masura sa interfereze grav cu munca sau sa duca la o rejectie sociala. Iritabilitatea, ingamfarea si comportamentul grosolan pot lua locul obisnuitei sociabilitati euforice.

Capacitatea de concentrare si atentia pot fi afectate, diminuand capacitatea de a depune un efort sustinut, sau de a se relaxa si distra, dar aceasta nu afecteaza interesul pentru actiuni noi sau domenii de activitate noi, sau pentru unele cheltuieli exagerate.

INDREPTAR DIAGNOSTIC

Mai multe din caracteristicile menaionate anterior, impreuna cu o dispozitie elevata sau cu o schimbare de dispozitie, trebuie sa fie prezente pentru cel putin cateva zile, cu un grad de severitate si o persistenta mai mare decat pentru ciclotimie (F34.0). Interferenaa considerabila cu munca sau cu activitatile sociale este

caracteristica de obicei pentru un diagnostic de hipomanie, dar daca interferenaa este grava sau completa, trebuie stabilit un diagnostic de manie (.1 sau .2).

Diagnostic diferentiat:

Hipomania acopera spectrul tulburarilor de dispozitie si a nivelului de activitate situate intre ciclotimie (F34.0) si manie (.1 si .2). Cresterea activitatii si agitatia (ti deseori pierderi de greutate) trebuie deosebite de simptomele asemanatoare care apar in hipertiroidism si anorexie nervoasa; fazele de inceput ale 'depresiei agitate', in mod particular la persoanele de varsta mijlocie, pot avea o asemanare superficiala cu hipomania de tip iritabil. Pacientii cu cu simptome obsesive severe pot fi activi o parte din noapte, indeplinindu-ti ritualurile de curatenie domestica, dar afectul lor va fi de obicei opus descrierii de mai sus.

Cand o scurta perioada de hipomanie apare ca preludiu sau ca insotitor al fazelor finale de manie (.1 si .2) nu este necesar de obicei sa de diagnosticheze hipomania separat.

.1 MANIE FARA SIMPTOME PSIHOTICE

Dispozitia este elvata fara a tine cont de circumstantele individuale, si poate varia de la o jovialitate nepasatoare la o excitare aproape incontrolabila. Elevatia este insotita de o crestere a energiei, rezultand in hiperactivitate, presiune a vorbirii, si o nevoie scazuta de somn. Inhibitiile sociale normale se pierd, atentia nu poate fi pastrata, si exista deseori o distractibilitate marcata. Autoaprecierea este de obicei exagerata, si sunt exprimate liber idei grandioase sau supra-optimiste.

Pot apare

tulburari perceptuale, cum ar fi aprecierea culorilor ca fiind extrem de vii (ti, de obicei, frumoase), o preocupare fata de detaliile fine ale texturii si suprafeselor materialelor, si o hiperacuzie subiectiva. Individul poate imbratisa idei si scheme extravagante si nepractice, cheltuii bani fara socoteala, sau sa devina agresiv, amoros sau glume_ in circumstante nepotrivite. In unele episoade maniacale dispozitia este mai curand iritabila si suspicioasa decat elevata. Primul atac apare de obicei intre varsta de 15-30 de ani, dar poate apare la orice varsta de la ultimele faze ale copilariei la 70-80 de ani.

INDREPTAR DIAGNOSTIC:

Episodul trebuie sa dureze cel putin o saptamana, si sa fie destul de sever pentru a intrerupe munca si activitatile sociale mai mult sau mai putin complet. Schimbarea dispozitiei trebuie sa fie insotita de o crestere a energiei, si o serie din simptomele menaionate anterior (in special presiunea vorbirii, nevoia scazuta de somn, grandoare, si optimism excesiv).

.2 MANIA CU SIMPTOME PSIHOTICE

Tabloul clinic este acela al unei forme mai severe decat cea descrisa nei personale, care pot duce la stari periculoase de deshidratare si neglijare de sine. daca este necesar, delirurile sau halucinatiile pot fi specificate ca fiind congruente sau incongruente cu dispozitia. 'Incongruent' se refera la delirurile si halucinatiile neutre afectiv: de ex. deliruri de referinas fara nici un continut de culpabilitate sau acuzare, sau voci vorbind pacientului despre evenimente ce nu au semnificatie emotionala speciala.

Diagnosticul diferentiat:

Una din cele mai comune probleme este diferentierea de schizofrenie, mai ales daca stadiile de dezvoltare prin intermediul hipomaniei au scapat diagnosticului si subiectul este vazut numai in momentul culminant al bolii, cand delirurile multiple, vorbirea incomprehensibila si excitatia violenta mascheaza tulburarea bazala a afectului. Pacientii cu manie care raspund la neuroleptice pot prezenta o problema diagnostica similara, in stadiul in care activitatea lor fizica si fluxul ideatic crescut s-au normalizat dar ei inca au deliruri sau halucinatii. Aparitia ocazionala a halucinatiilor sau delirurilor specifice schizofrenie (F20) pot

deasemenea sa fie incluse ca fenomene incongruente cu dispozitia, dar daca aceste simptome sunt proeminente si persistente, diagnosticul de tulburare schizo-afectiva (F25.-) este probabil cel adecvat.

Include: stupor maniacal.

.8 alte EPISOADE MANIACALE

.9 EPISOD MANIACAL NESPECIFICAT

Include: mania NSA