Glaucomul

Glaucomul este o boala a ochiului care este mai ales intalnita la persoanele de peste 60 de ani. Boala este precedata de mici tulburari de vedere care in mod obisnuit sunt neglijate de cei in cauza, dar nu peste mult timp o criza glaucomatoasa se instaleaza, fiind caracterizata printr-o durere foarte vie, aproape brutala si insotita de pierderea acuitatii vizuale.

Pentru a putea intelege ce se petrece in ochi, trebuie sa stiti mai intai ca ochiul contine in interior o umoare (lichid ) apoasa si o umoare vitroasa care servesc ca mediu de refractie pentru imaginile primite ce vor fi apoi receptate pe retina.

Aceste lichide se reinnoiesc fara incetare ceea ce presupune o productie si o eliminare a lor. Ori, din motive complexe si inca necunoscute se poate intampla ca ori din exces de productie, ori din defecte de eliminare, presiunea acestor lichide sa creasca in ochi, dand astfel glaucomul. Aceasta crestere de presiune este foarte dureroasa iar ochiul bolnav devine foarte tare in atie cu cel sanatos. In plus, ochiul devine rosu-violaceu si tot ce era alb in ochi este strabatut de vase sangvine dilatate. Corneea care in mod normal era alb-stralucitoare devine mata si fara sensibilitate, pupila este dilatata si nu reactioneaza la lumina, lumina care devine un inamic pentru bolnav si care va acuta obscuritatea.

Doar luarea tensiunii intraoculare de catre un specialist poate preciza existenta unui glaucom pentru ca inrosirea ochiului si prezenta unor dureri pot fi date si de alte cauze. Tensiunea intraoculara normala in ochi este de 20 mmHg, iar in glaucom se ajunge la valori 60-80 sau chiar 100 mmHg. Numai medicul poate decide daca inainte de operatie merita incercat un tratament medicamentos.