Datorate virusurilor,
hepatitele virale reprezinta j inflamatia ficatului, ale carui celule distruse nu-si i mai pot indeplini in totalitate functiile.
Hepatita virala este o boala cu evolutie indelungata (I sau 2 luni).
In principal exista 5 tipuri: A, B, C, D, si E datorate unor virusuri diferite.
CAUZELE
Virusul A este responsabil de
hepatita A, cea mai inofensi si cea mai frecventa, a ca ici transmitere se face prin consumul alimentelor, in special al
fructelor de mare, si al apei poluate cu fecalele persoanelor infectate. Perioada de incubatie este intre 2 si 6 saptamani. Hepatita A se intalneste in primul rand in tarile in curs de dezvoltare. Deci cei care calatoresc in aceste regiuni pot sa o contracteze.
Cu cat nivelul igienei unei tari e mai ridicai, cu atat mai reduse sunt riscurile de infectie cu virusul hepatitei A. Totusi epidemii pot surveni intotdeauna, de exemplu in cazul conflictelor armate sau in urma catastrofelor naturale. Virusul B este responsabil de hepatita B, mai putin inoiensi decat hepatita A, deoarece ea se poate prelungi mai mult de 6 luni si se poate croniciza (in medic intre 3 si 5"/o dintre cazuri). FI se transmite pe cale
sexuala si pe calc sanguina. De asemenea, virusul se mai poate transmite in timpul sarcinii prin intermediul placentei de la
femeia insarcinata la copil. Perioada de incubatie este, in general, de 45 pana la 90 de zile.
Virusul C, responsabil de hepatita C, se aseamana cu virusul hepatitei B atat prin modul de transmitere (sexuala, sanguina si transplaccntara), cat si prin riscul cromeizarii bolii. Descoperit la sfarsitul anilor 1980, virusul hepatitei C a fost izolat pentru prima oara in 1995.
Virusurile D si li, responsabile de hepatitele D si li, au fost descoperite dupa virusul A, B si C. Virusul D c asemanator virusului C si virusul E virusului A.
Virusul D nu se poate dezvolta decat la o persoana care are Sau a avut O hepatita B. Virusul R a fost identificat in 1988. El a stal l.i originea unor epidemii in mai multe regiuni ale lumii.
Si alte virusuri pot afecta ficatul: virusul mononucleozei infectioase, citomegalovirusul, virusul rubeolei si al tebrei galbene.
SIMPTOMELE
Oricare ar fi virusul in cauza, hepatita poate trece neobsert.i.
Riscul rezida deci in raptul ca persoanele infectate transmit boala anturajului, fara sa o stie. Cel mai frecvent insa, hepatita debuteaza prin semne care ne lac sa ne gandim la o gripa, adica cu febra, astenie marcata, cefalce si stare de curbatura.
Dupa o saptamana apare coloratia galbena a pielii si a albului ochilor (sau icter). Bolnavii constata ca urinele sunt inchise la culoare, iar scaunele anormal de deschise la culoare. Bolnavii mai prezinta astenie fizica, lipsa a poftei de mancare si greata. In general, hepatita virala se vindeca spontan. in afara asteniei fizice care poale persista mai multe luni, nici un alt inconvenient nu se instaleaza pentru timp indelungat. Dupa vindecare, ficatul e din nou functional, in intregime, celulele distruse fiind regenerate. Nu e necesar nici un
regim special.
COMPLICATIILE
Complicatiile in hepatita A sunt cu totul exceptionale, in schimb, riscul de trecere intr-o forma cronica e nuill mai mare pentru hepatitele B, C, D si E cu persistenta sinip-tomelor si a modificarilor probelor sanguine timp de mai mult de 6 luni.
Riscul acestor hepatite cronice rezida in faptul ca pot evolua spre o
ciroza hepatica dupa o perioada de limp mai mult sau mai putin indelungata si pot conduce la aparitia unui
cancer hepatic.
Din fericire insa, o
hepatita cronica se poate vindeca si spontan, in cazuri foarte rare hepatita poate imbraca brusc o forma extrem de gra; in aceasta situatie vorbim de o hepatita fulminanta.In cate zile se produce o distrugere masi a ficatului, aceasta putand determina moartea.
PROFILAXIA
Pentru a evita sa te imbolnavesti de hepatitele A si E, trebuie sa te speli cu atentie pe maini, si sa nu bei decat apa poila. Pentru a evita imbolnavirea de hepatitele B, C si D, trebuie respectate regulile preconizate in lupta impotri SIDA si a bolilor cu
transmitere sexuala (folosirea prezertivului, utilizarea intotdeauna a seringilor de unica folosinta).
TRATAMENTUL In formele inofensive, sunt recomandate doar repausul si o
alimentatie echilibrata. E absolut necesar sa se evite
alcoolul si medicamentele toxice pentru ficat. Vindecarea e anuntata de eliminarea de catre bolnavi dintr-o data a unei mari cantitati de urina. In formele cronice, se prescriu medicamente antivi-ralc. in cazul complicatiilor se are in vedere, cateodata, transtul de ficat.
DIAGNOSTICUL
Diagnosticul este confirmat prin identificarea virusului in sange sau a anticorpilor produsi de organism impotri virusului (testul serologic). In cazul hepatitelor D si E diagnosticul se sileste prin excluderea celorlalte tipuri. Pe de alta parte, dozarile din sange ale unor enzime hepatice numite transaminaze arata o crestere importanta a acestora. Aceasta crestere reprezinta doda ca celulele ficatului sunt lezate.
VACCINURILE
Exista 2 ccinuri care asigura o protectie perfecta impotri hepatitelor virale A si B, Pentru hepatita A: 2 injectii la interl de o luna cu rapel dupa 6 luni si dupa un an, apoi la fiecare 10 ani.
Pentru hepatita B: 3 injectii la interl de o luna cu rapel dupa 1 an si apoi la fiecare 5 ani. Aceste ccinuri sunt recomandate in special persoanelor expuse la infectii (personal medical, heterosexuali si homosexuali cu numerosi parteneri), precum si celor care calatoresc in zonele cu risc (Africa, Asia, America de Sud). Dar ca masura de precautie toata lumea isi poate face ccinul.
