eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

loading...

Bolile infectioase

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » bolile infectioase

Hepatitele acute virale

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Hepatitele acute virale

Introducere
Hepatitele virale, afectiuni specifice omului cu manifeslA¤ri icterice sau anicterice, constituie pe intreg globul o problemA¤ majorA¤ de sA¤nA¤tate publica. O.M.S. estimeazA¤ cA¤ un numA¤r de aproximativ 300 de milioane de oameni sunt purtA¤tori ai virusului B. Dintre acestia 160-200 milioane trA¤iesc in Asia. Peste un milion de decese se pro-duc in toatA¤ lumea din cauza carcinomului hepatocelular. Aceleasi statisA¼ci relevA¤ faptul cA¤ peste 40% dintre persoanele infectate cu virusul hepatitei B devin purtA¤tori cronici.
Virusurile hepatitice sunt reprezentate de:
- Virusul hepatitic A (HAV) - un virus mic, ARN, clasificat in picor-navirusuri.
- Virusul hepatitic B (HBV) - un virus, ADN, clasificat in hepadnavi-rusuri.
- Virusul hepatic C (HCV) - un virus, ARN, monocatener, clasificat separat in familia flavivirusuri.
- Virusul hepatitei D (HDV) - este un tip neobisnuit de virus, care necesitA¤ virusul hepatitei B ca "helper virus". Este un virus ARN cir-cular, monocatenar.
- Virusul hepatitic E (HEV) - este un virus monocatenar ARN, struc-tural asemenea cu calicivirusurile.
- Virusul hepatitic G - flavivirus ARN.

Hepatita A
Hepatita A poate evolua sporadic, sporadico-epidemic sau endemo-epidemic. Este rA¤spA¤nditA¤ pe cale fecal-oralA¤ in toatA¤ lumea, reprezentA¤nd o adevA¤ratA¤ problemA¤ de sA¤nA¤tate publica in tA¤rile cu nil scA¤zut de sA¤nA¤tate si igienA¤.
Etiologie
Virusul hepatitei A a fost clasificat in anul 1983 in familia picor-naviridae, impreunA¤ cu enterovirusurile si rinovirusurile. Vizualizat in scaunul bolnavilor, se prezintA¤ sub forma unor particule de 27 ran, posedA¤nd ARN monocatenar.
Virusul hepatitei A se gA¤seste in scaunul persoanelor infectate cu 1-2 sA¤ptA¤mA¤ni inainte de debutul clinic bolii si in primele 14 zile de la inceputul bolii sau in primele 10 zile de la aparitia icterului.

Epidemiologie
Modul eel mai comun de transmitere a bolii este de la persoanA¤ la persoanA¤ pe cale fecal-oralA¤. InfecA¼a este endemicA¤ in tA¤rile in curs de dezvoltare. Riscul este mult crescut in centrele de ingrijire pentru copii (orfelinate, case de copii prescolari si Scolari). De asemeni, este posibilA¤ transmiterea prin alimente, dar mai ales prin apa contaminatA¤.
VA¤rsta de aparilie a bolii este strA¤ns legatA¤ de conditiile socio-eco-nomice. In tA¤rile in curs de dezvoltare infectia este tipicA¤ pentru primii ani de viatA¤. in tA¤rile dezvoltate infectia apare la vA¤rstA¤ adultA¤. S-au inregistrat cresteri ale numA¤rului cazurilor de hepatita A in rA¤ndul con-sumatorilor de droguri.
Titrul maxim al eliminA¤rii virusului prin materii fecale apare cu 1 - 2 sA¤ptA¤mA¤ni inaintea instalA¤rii icterului, perioadA¤ de altfei consideratA¤ ca o perioadA¤ de maximA¤ contagiune. Riscul scade o data cu instalarea icterului (la aproximativ o sA¤ptA¤mA¤nA¤). Nu existA¤ purtA¤tori de virus.
Prezenta in ser a anticorpilor IgM sau IgG la persoanele vaccinate indicA¤ o imunitate de lungA¤ duratA¤ legatA¤ de hepatita de tip A.

ManifestA¤ri clinice
Hepatita A este o boalA¤ acuta febrilA¤ insotitA¤ de icter, anorexie, vA¤rsA¤turi. La sugari si la copin prescolari multe dintre infectii rA¤mA¤n asimptomatice sau se manifestA¤ cu minim de simptome, fA¤rA¤ icter (forme anicterice). Forma fulminantA¤ este rarA¤, iar infectiile cronice nu existA¤.



Diagnostic

Testele serologice pentru anticorpii anti-A (total) si IgM (specific) anti-A sunt de mare importantA¤. Prezenta anticorpilor IgM anti-HAV indicA¤ o infectie recentA¤. Acesti anticorpi sunt prezenti la debutul afectiunii si dispar dupA¤ aproximativ 4 luni (uneori dupA¤ 6 luni).
Anticorpii tip IgG anti-HAV apar la scurt interval de timp dupA¤ cei de tip IgM. Prezenta lor fA¤rA¤ a celor de tip IgM anti-A, indicA¤ o infectie che.


Prenirea si controlul hepatitei A 1. Imunizarea pasivA¤

Controlul infectiei hepatitice A este dificil. Din cauza rA¤spA¤ndirii fecale a virusului, maximA¤ in perioada fecalA¤ a incubatiei si faza pro-dromalA¤ a bolii, izolarea strictA¤ a cazului de boalA¤ nu este o mA¤surA¤ satisfA¤cA¤toare de control. RA¤spA¤ndirea hepatitei A este redusA¤ prin rnA¤suri simple de igienA¤ si control sanitA¤r al excretelor.
Imunologia umanA¤ normalA¤ (Standard) continA¤nd cel putin 100 UI/mL de anticorpi anti-HAV, administratA¤ IM inaintea contactului infectant sau in perioada precoce a incubatiei, va preni sau atenua boala clinicA¤. Doza trebuie sA¤ fie cel putin de 2 UI de anti-HAV/kg greutate corporalA¤. Imunoglobulina nu previne intotdeauna infectia si excretia de HAV si se poate dezvolta o hepatitA¤ inaparentA¤ sau subclinicA¤. Eficienta imunizA¤rii pasi se bazeazA¤ pe prezenta anti-corpilor anti-HAV in imunoglobulina, dar nu este silit un titru minim necesar pentru protectie. Imunoglobulina este folositA¤ cel mai des pentru protectia persoanelor in contact strA¤ns cu cazul de hepatitA¤ A si pentru cei expusi la alimente contaminate. Imunoglobulina a mai fost folositA¤ eficient pentru controlul epidemiilor in colec-tivitA¤ti restrA¤nse, ca scolile de surori si case pentru handicapati mintal. Profilaxia cu imunoglobuline este recomandatA¤ pentru cei receptivi aflati in vizitA¤ in zone cu endemicitate ridicatA¤. DupA¤ o perioada de 6 luni, administrarea imunoglobulinei trebuie repetatA¤ la cA¤lA¤tori, cu exceptia cazurilor in care se demonstreazA¤ cA¤ vizitatorii si-au dezvoltat propra anticorpi anti-hepatitA¤ A.


2. Vaccinuri anti-hepatita A

In zone de mare prevalentA¤, majoritatea copiilor au anticorpi anti-HAV pe la vA¤rsta de 3 ani si aceste infectii sunt in general asimptomatice. Infectiile contractate mai tA¤rziu in cursul vietii au seritate clinicA¤ sporitA¤. La copin pA¤nA¤ la 6 ani, mai putin de 10% din cazurile de hepatitA¤ acuta A sunt icterice, dar acestea cresc la 40-50% in grupul de vA¤rstA¤ 6-l4 ani si la 70-80% la adulti. Este, totusi, important a-i proteja pe cei cu risc de contact apropiat cu bolnavii sau de cA¤lA¤torie in anii de endemicitate mare. Alte grupe ce necesitA¤ imunizare contra infectiei cu HAV includ perso-nalul si pacientii din institutiile pentru handicapatii mintali, din centrele de ingrijire de zi pentru copii, homosexualii-bA¤rbati activi, toxicomanii IV, cei ce mA¤nuiesc alimente, lucrA¤torii din salubri-tate, personalul sanitA¤r si militar si unele grupuri cu nil scA¤zut socio-economic din zone delimitate. In unele tA¤ri in curs de dez-voltare incidenta hepatitei A clinice este in crestere, ca urmare a infectiei mai tardi in cursul vietii care este cauzatA¤ de ImbunA¤tA¤A¼rea conditiilor socio-economice; strategiile de imunizare sunt incA¤ necesare.

Hepatita B
HepatitA¤ B a fost consideratA¤ initial ca hepatitA¤ cu transmitere parenteralA¤. Ulterior s-a dodit cA¤ sA¤ngele, saliva, sperma, secretiile vaginale pot transmite HBV. Virusul hepatitei B este de cel putin de 100 ori mai infectios decA¤t virusul HIV. El poate fi transmis si prin contact intim in familie, in special In conditii de convietuire In aglo-meratie. Dirse studii au indicat net inalta contagiozitate a virusului hepatitei B, at cu virusul HIV.


Etiologie ( sa 3)

Virusul hepatitei B este clasincat intre hepadnavirusuri, contine ADN, dublu catenar (aproximativ 30% din genomul circular este unispi-ralat).
In serul bolnavilor cu hepatitA¤ B se pun in evidentA¤ urmA¤toarele formatiuni:
- particule sferice mici, fA¤rA¤ structuri de suprafatA¤, cu diametrul de 22 nm (continA¤nd o mare parte dinAgHBs);
- forme tubulA¤re, filamentoase, care prezintA¤ pe suprafatA¤ striatiuni transrsale (reprezintA¤ AgBs);
- forme sferice mari, care prezintA¤ un inlis dublu proteic si un nucleu. Aceste particule au fost descrise pentru prima data de Dane si colaboratorii sA¤i In anul 1970, fiind considerat drept virusul com-plet al HBV (virion).
Particula Dane are o forma sfericA¤, contine ADN dublu helicoidal si este constituitA¤ dintr-o componentA¤ externa si una interna. Partea externa, cu o grosime de 7 nm, constituie antigenul de suprafatA¤, denu-mit AgHBs. Partea centralA¤ (nucleocapsida virionului) cuprinde:
- capsida - antigenul central al virusului - AgHBc;
- ADN - polimeraza (si rerstranscripaza), care reprezintA¤ un indi-cator al intensitA¤tii replicA¤rii virale;
- genomul HBV - care constA¤ dintr-un ADN cu o structurA¤ par-ticularA¤, proprie hepadnavirusurilor.
In structurA¤ antigenicA¤ a virusului hepatitei B s-a dcsccperit si un al treilea antigen, notat cu "e" (AgHBe).
Epidemiologie
Hepatita B a avut o mare rA¤spA¤ndire in ultimii ani, fiind frecnl intA¤lnitA¤ pe intreg globul. Prevalenta bolii este importantA¤ mai ales in tA¤rile lumii a treia.
Zonele cu endemicitate inaltA¤ includ Asia de Sud-Est, Bazinul Ama-zonului, Africa subsaharianA¤ si o parte din China, unde se estimeazA¤ cA¤ 70-90% din populA¤re au markeri serologici ai infectiei HBV ante-cedentA¤ sau actualA¤ si o rata de portaj de virus de 8 - 20%.
In zonele cu endemicitate intermediarA¤, precum Ortentul Apropiat, Japonia, Africa de Nord, America CentralA¤ si LatinA¤, Rusia si pA¤rti din Europa de Est si Sud, 20-55% din populatie are markeri de infectie, iar rata de portaj este de 2 - 7%.
Riscul de infectie cu HBV in toatA¤ lumea este mare prin:


- contactul cu sA¤nge contaminat;

- expunerea cadrelor sanitA¤re;


- pacientA¼ hemodializati si transfuzati;

- persoanele care lucreazA¤ in politie;


- serviciul de ambulantA¤;

- utilizatorii de droguri IV.
In zonele cu endemicitate inaltA¤, nou-nA¤scutul este expus cel mai mult riscului infectiei de cA¤tre mama purtA¤toare, in timpul sau imediat dupA¤ nastere. In plus, datoritA¤ ratei mari de portaj, cei din populatia generalA¤ care nu au contactat incA¤ infectia rA¤mA¤n cu riscul de a se infecta ulterior prin coabitarea cu alte persoane purtA¤toare de virus.
In zonele cu endemicitate intermediarA¤, copin sunt cei mai expusi prin transmitere orizontalA¤, iar in zonele cu endemicitate joasA¤ trans-miterea heterosexualA¤ plaseazA¤ tinerii si adultii tineri la risc inalt de infectie ( "BTS").
1. Calea principalA¤ de transmitere a hepatitei B rA¤mA¤ne cea parenteralA¤:
- transmiterea prin sA¤nge si derivate;
- transmiterea prin manevre medicale cu instrumentar nesterilizat;
- transmiterea prin manevre nemedicale: manichiurA¤ si pedichiurA¤, tatuaj, puncto lobului urechii pentru cercei, injectii practicate de persoane necalificate, utilizarea in comun a periutei de dinti, plA¤gi in con-tact cu sA¤ngele unui purtA¤tor de AgHBs, persoane din mediul sanitA¤r.
2. Transmiterea neparenteralA¤ (dupA¤ unele statistici, 17-38%) se realizeazA¤ pe:
- cale digestivA¤ (mai rar);


- salivA¤ (in mediul intim - viata de familie);

- contact sexual - unA¼ autori claseazA¤ hepatiia Bcaa 3-a bocdA¤ ne-ricA¤ dupA¤ gonoree si siAŸis;
- contact intim in familie (cu cel putin un purtA¤tor AgHBs).
3. Transmiterea prin exsudatele ulcerelor pielii.
4. Transmiterea prin intepA¤turile de tA¤ntari (?) in tA¤rile tropicale.
5. Transmiterea rticalA¤ de la gravidA¤ la fA¤t, de la mamA¤ la copil.
6. Transmiterea prin organe si tesuturi in sectiile de transt si hemodializA¤.
7. Transmiterea aerogenA¤ este posibilA¤, dar extrem de rarA¤ prin picA¤-turi FlA¼gge si picA¤turi de salivA¤ infectantA¤.

ManifestA¤ri clinice
Hepatita cu virus B (HBV) produce o mare varietate de manifestA¤ri, incepA¤nd cu o seroconrsie asimptomaticA¤, boalA¤ subacuta cu simptome nespecifice (anorexie, vA¤rsA¤turi) pA¤nA¤ la forme clinice icterice sau forme fulminante.
Infectia anictericA¤, asimptomaticA¤ este cea mai comunA¤ boalA¤ a copi-lului.
Perioada prodromalA¤ (preictericA¤) se caracterizeazA¤ prin debutul insidios care se intinde pe o perioada de aproximativ 2-3 sA¤ptA¤mA¤ni. Se intA¤lnesc frecnt:
- manifestA¤ri alergice;


- artralgii;

- urticarie;


- eruptii purpurice.

Perioada de stare (ictericA¤) este mai lungA¤ ca in hepatita A. Icterul se instaleazA¤ lent si se mentine in platou aproximativ 2-3 sA¤ptA¤mA¤ni.
Frecnt se instaleazA¤ manifestA¤ri extrahepatice lezionale sau funcA¼onale (mai bine manifestate la copin mai mari). Se intA¤lnesc:
- gastroduodenitA¤;


- pancreatitA¤ edematoasA¤ cataralA¤;

- manifestA¤ri cardiace pasagere;
- tulburA¤ri hematologice cu leucopenie, anemie aplasticA¤;
- vasculite cu caracter hemoragic, purpuric;
- acrodermatita papuloasA¤ infantilA¤ (sindromul GianotA¼-CrosA¼) care constA¤ in aparitia de demente eritemato-papuloase si nepruriginoase pe fatA¤ si pe extremitA¤tl.



Diagnostic

Testele actuale pot decela AqHBs si AqHBe. De asemeni, se pot decela anticorpii anti-HBs, anticorpii anti-HBc (core), IgM anti-Hbc, anticorpii anti-HBe ( elul 19.16 si sele 4,5).
Antigenul de suprafatA¤ este decelabil in cursul perioadei acute; in perioada de rezolutie a bolii anticorpii anti-HBs pot in anumite situatii sA¤ nu aparA¤: "fereastrA¤ imunologicA¤".
Imunoglobulinele M anti-AgHBc sunt specifice perioadei acute, apar relativ devreme in cursul infectiei, inaintea aparitiei anticorpilor antiAgHBs. Ei persistA¤ cA¤t timp continuA¤ replicarea viralA¤ si semnificA¤ prezentA¤ activA¤ a bolii, tendinta de cronicizare sau constituirea stA¤rii de purtA¤tor cronic (aparent sA¤nA¤tos) de virus.
Durata prezentei in ser a anticorpilor anti-HBc este in general mai scurtA¤ decA¤t a anticorpilor anti-AgHBs, a cA¤ror prezentA¤ semnificA¤ o stare de protectie, de "like-imunizare". De mentionat cA¤ IgM anti-AgHBc nu este prezent in infecA¼a perinatalA¤ cu HBV iar persoanele cu infectie cronicA¤ cu HBV prezintA¤ in circulatie AgHBs si anticorpi anti-HBc.

Alte examene de laborator sunt reprezentate de testele de dispro-teinemie, care sunt normale initial si se modificA¤ ulterior (in hepatita A sunt poziti incA¤ de la inceput).
Transaminazele cresc progresiv, ascendent, ajung si rA¤mA¤n in pla-tou prelungit 1 lunA¤ sau mai mult (in hepatita A ating valori marl de la inceput si se normalizeazA¤ rapid). In general, valorile TGP sunt mai inalte in hepatita A decA¤t in hepatita B.

Evolutie
In hepatita B a copilului, evolutia este de cele mal multe ori serA¤, vlndecarea realizA¤ndu-se in 80-85% din cazuri; 10-l5% din bolnavi evolueazA¤ spre cronicizare. !n hepatita A aceastA¤ modalitate de evolutie este practic absentA¤. Dintre fostii bolnavi de hepatita B, 1 -20% rA¤mA¤n purtA¤tori cronlci de virus, spre deosebire de hepatita A, in care nu existA¤ purtA¤tori cronici ( sa 6).
Tratament
Nu existA¤ terapie specificA¤ pentru hepatita acuta viralA¤. In hepatita cronicA¤ a adultului cu VHB, s-a demonstrat cA¤ oc-interferonul are efecte limitate in rezolvarea infectiei cronice. Se pare insA¤ cA¤ drogul are efecte mult mai mici in infecA¼a cronicA¤ a copilului.


Masuri de control

Imunoprofllaxia hepatitei B
Imunizarea preexpunere a persoanelor susceptibile cu vaccin anti-HBs este modul cel mai efectiv de prenire a hepatitei de tip B. Pentru reducerea transmisiei hepatitei B si entual chiar pentru eliminarea ei, se recomandA¤ imunizarea unirsalA¤. In acest con-text se inscrie vaccinarea anti-hepatltA¤ B a tuturor copiilor, ca schemA¤ de rutinA¤ in imunizarea copiilor ( "Vaccinuri si imunoglobuline").
In situaA¼a in care resursele economice nu sunt suficiente pentru imunizarea si a copiilor, si a adolescenA¼lor, se preferA¤ in primul rA¤nd imunizarea copiilor. Imunizarea adolescenA¼lor se poate incepe in jurul vA¤rstei de 11 ani si are avantajul unui cost redus, datoritA¤ dozelor mai mici recomandate la aceastA¤ vA¤rstA¤.
Postexpunere. imunoprofllaxia hepatitei B cu vaccin si imuno-globulina specificA¤ (HBIG) poate preni efectiv infectia.
DouA¤ tipuri de produse sunt folosite pentru imunoprofilaxie:
- imun-globulina specificA¤ anti-hepaiila B (HBIG) care realizeazA¤ o protectie temporarA¤ si care are indicatii stricte in circumstantele postexpunere;
- vaccinid hepatitic B utilizat atA¤t in preexpunere cA¤t si in postexpunere, asigurA¤ o protectie de lungA¤ duratA¤.
a) Imunizarea pasivA¤ cu imunoglobuline umane specifice (HBIG): sunt preparate din plasmA¤ cu tltru inalt de anticorpi anti-HBs. Proce-sul de fabricatie al HBIG inactiazA¤ si eliminA¤ HIV din produsul final. Prin aceste preparate se conferA¤ imunitate pasivA¤ temporarA¤ in anu-mite conditii determinate. Indicatia principalA¤ pentru administrarea HBIG este expunerea unicA¤, acuta la HBV, asa cum se intA¤mplA¤ in cazul inoculA¤rii sau stropirii pe mucoase si conjunctivA¤ de sA¤nge continA¤nd AgHBs. Nu este silitA¤ o dozA¤ optima, dar sunt folosite doze intre 250 si 500 UI. Ea trebuie admlnlstratA¤ cA¤t mai devreme dupA¤ expunere, preferabil in primele 48 de ore, uzual la adult 4 mL o data (continA¤nd 200 UI anti-HBs/mL). Nu trebuie adminlstratA¤ dupA¤ 7 zile sau mal tA¤rziu de la expunere. Se recomandA¤ de obicei 2 doze de HBIG la interval de 30 de zile.
Folosirea HBIG pentru profilaxia infectiei nou-nA¤scutilor cu risc perinatal a dat rezultate incurajatoare dacA¤ imunoglobulina este adminis-tratA¤ cA¤t mai devreme dupA¤ nastere sau in primele 12 ore; riscul ca nou-nA¤scutul sA¤ dezvolte o stare de portaj cronic se reduce cu aproape 70%. Studii mai recente folosind imunizarea combinatA¤ pasivA¤ si activA¤ cresc elicienta la 90%. Doza recomandatA¤ de imunoglobulinA¤ antl-hepa-titA¤ B pentru nou-nA¤scuti este de 1 -2 mL (200 UI de antl-HBs/mL).

b) Imunizarea activA¤ prin vaccinarea cu vaccinurl hepatitice cu AgHBs rA¤mA¤ne de cea mai mare actualitate in profilaxia hepatitei B. DouA¤ tipuri de vaccin au fost recunoscute si recomandate in SUA.
Preparatul original din plasma puitA¤torilor de AgHBs nu se mai produce in SUA, dar se utilizeazA¤ incA¤ in alte tA¤ri. Primele vaccinuri de acest fei au fost introduse in practica rnedicalA¤ incepA¤nd cu anul 1975 (exemplu: Hevac B-Pasteur; heptavax - MSD). Riscurile cele mai man au fost legate de posibilitatea contaminA¤rii cu virusul imunodefi-cientei umane (VIH).
EVolutia in biologia molecularA¤ a dus la dezvoltarea de tehnici de inginerie geneticA¤ si, deci, la posibilitatea obtinerii unor vaccinuri rea-lizate prin aceste tehnici.
Sunt douA¤ tipuri de vaccin derivate din celulele mamaliene si respec-tiv din drojdia de bere; in procesul de producere a ambelor nu se folo-sesc componente din sA¤nge (elul 19.17).
Tehnica bazatA¤ pe celulele mamaliene utilizeazA¤ linii celulare pro-nind de la soarece, hamster sau maimutA¤ ca celule gazdA¤ pentru exprimarea prin tehnologia recombinA¤rii ADN. Vaccinurile derivate din drojdia de bere constau in proteina purificatA¤, neinfectioasA¤ de AgHBs. Vaccinurile obA¼nute prin ultima tehnicA¤ contin inlre 5 si 40 Hg AgHBs/mL adsorbit pe hidroxid de aluminiu.
Se recomandA¤ trei doze IM pentru a produce rA¤spunsul protec-tor de anticorpi (anti-HBs > 10 mili UI/mL) in peste 90% dintre adultii sA¤nA¤tosi si peste 95% dintre sugari, copii si adolescenti.
Vaccinul se administreazA¤ IM-deltoidian indiferent de vA¤rstA¤, sau in regiunea anterolateralA¤ a coapsei pentru nou-nA¤scuti. Trebuie evi-tat tesutul gras, demonstrA¤ndu-se faptul cA¤ titrul de anticorpi este mult mai scA¤zut fatA¤ de administrarea pe cale IM.
Administrarea subcutanA¤ este indicatA¤ numai la pacientii cu ten-dintA¤ la sA¤ngerare serA¤, precum hemofilicii.


Indicatii pentru imunizarea impotriva hepatitei B

Indicatiile curente pentru imunizarea anA¼hepaticA¤ B in zonele slab endemice sunt rezumate mai jos, desi aceste recomandA¤ri sunt in curs de revizuire. RecomandA¤rile pentru imunizare impotriva acestei infectii in regiunile cu prevalentA¤ medie si inaltA¤ includ de asemeni imunizarea unirsalA¤ a sugarilor. Mulle tA¤ri, inclusiv SUA si Italia, au introdus imunizarea unirsalA¤ a sugarilor in 1992 si majoritatea tA¤rilor au propus sA¤-si introducA¤ aceastA¤ poliA¼cA¤ incepA¤nd cu 1996.

Politica curentA¤
1. Intregul personal sanitA¤r in contact frecnt cu sA¤nge sau ace, grupA¤rile cu cel mai inalt risc in aceastA¤ categorie incluzA¤nd:
a) Personalul, inclusiv cadrele de predare teoreticA¤ si practica, in contact direct pentru o perioadA¤ de timp cu pacienti din institutiile pentru handicapati mintal, in care existA¤ risc mare si cunoscut de hepatitA¤.
b) Personalul implicat direct in ingrijirea pentru o duratA¤ de timp a bolnavilor din unitA¤tile de tratament cu risc mare si cunoscut de infecA¼e cu hepatitA¤ B.
c) Personalul de Ingrijire implicat direct in unitA¤ti de hemodia-lizA¤ si de tratament cu sA¤nge sau produse de sA¤nge al pacientilor hemofilici sau cu probleme similare.
d) Personalul din laboratoare expus la risc crescut de la materi-alul infectat.
e) Personalul sanitA¤r ce suplimenteazA¤ munca in acele zone de mare prevalentA¤ a infectiei cu hepatitA¤ B, dacA¤ se implicA¤ direct in ingrijirea bolnavilor.
1) DentistA¼ si personalul auxiliar dentar in contact direct cu pacientii. 2. Pacienti:
a) Pacientii ce intrA¤ prima oarA¤ in institutiile de ingrijire a handi-capatilor mentali, unde este cunoscutA¤ incidenta mare a hepatitei B.


b) Pacientii cu tratament cronic tip hemodializA¤.

c} Pacientii inaintea unei operatii majore cu probabilitatea de a primi transfuzii repetate in numA¤r mare si/sau produse de sA¤nge.


3. Contactii bolnavilor cu hepatitA¤ B:

a) Sotiile sau alti contacti sexuali al bolnavilor cu hepatitA¤ acuta B sau ai purtA¤torilor de virus hepatitic B si alti membri ai familiei, in con-tact strA¤ns.


4. Alte indicatii pentru imunizare:

a) Nou-nA¤scutii din mame purtA¤toare cronice de AgHBs sau AgHBs poziti ca rezultat al unei infectii recente, mai ales dacA¤ este detecil AgHBe, sau mame AgHBs poziti farA¤ anticorpi Anti-HBe - momentul optim de administrare a imunoglobulinei in partea contralateralA¤ vac-cinului fiind imediat la nastere sau in primele 24 de ore.
b) Personalul sanitA¤r intepat accidental cu ace folosite la bolnavi cu hepatitA¤ B. Vaccinul poate fl folosit singur sau in combinatie cu imuno-globulina antihepaticA¤ B, ca o alternativa la imunizarea pasivA¤ doar cu imunoglobulinA¤ anti-hepatitA¤ B; studiile de eficacitate pe aceste scheme de imunizare sunt in curs de definitivare.
5. Protectia imediatA¤:
a) Nou-nA¤scutii din mame purtA¤toare - oricA¤nd se impune protectia imediatA¤, ca de exemplu pentru cei nA¤scuti din mame AgHBs poziti - 4 a) sau in caz de transfer al unei persoane intr-un loc de mare risc, sau dupA¤ accident de inoculare; imunizarea activA¤ cu vaccin trebuie sA¤ fie combinatA¤ cu administrarea simultanA¤ de imunoglobulinA¤ anti-hepatitA¤ B intr-un alt loc. S-a arA¤tat cA¤ imunizarea pasivA¤ cu pA¤nA¤ la 3 mL (200 UI de antiHBs/mL) de imunoglobulinA¤ anti-hepatitA¤ B nu interfereazA¤ cu un rA¤spuns imun activ. O singurA¤ dozA¤ de imunoglobulinA¤ anti-HB (de obicei 3 mL la adulti; 1-2 mL pentru nou-nA¤scut) este suflcientA¤ pentru persoane sA¤nA¤-toase. DacA¤ infectia s-a produs deja in momentul primei imunizA¤ri, este improbabil cA¤ multiplicarea virusului va fl inhibatA¤ total, dar evolutia serA¤ si, mai important, dezvoltarea unui portaj cronic de HBV pot fi prenite la multe persoane, in mod deosebit la nou-nA¤scutii din mame purtA¤toare.
6. Vaccinarea curentA¤ anti-hepatitA¤ B obtine un rA¤spuns imun slab la persoanele imunodeprimate si la vA¤rstnici. De exemplu, doar in jur de 60% din bolnavii sub hemodializA¤ cronicA¤ dezvoltA¤ anticorpi anti-HBs. Din acest motiv se sugereazA¤ cA¤ bolnavii renali cronici sA¤ fie imunizati cA¤t mai repede, imediat ce devine probabilA¤ intretinerea prin hemodializA¤ cronicA¤ sau transt renal. Se va lua in considerare folosirea de sA¤nge de la donatori sA¤nA¤tosi vaccinati si cu titru de anticorpi inalt anti-HBs pentru hemodializarea de rutinA¤ a acestor bolnavi ce rA¤spund slab la imunizarea anti-HBs.


7. Alte grupuri cu risc pentru hepatitA¤ B includ:

a) Persoanele ce-si schimbA¤ frecnt partenerii sexuali, in special prostituatele si homosexualii in promiscuitate.


b) Toxicomanii - intranA¶s.

c) Personalul din centrele de receptie pentru imigranti $i refugiati din zonele cu endemicitate mare de hepatitA¤ B, ca Asia de sud-est.
d) Desi "la risc scA¤zut", se va mai lua in considerare imunizarea detinutilor pe termen lung si a personalului din aceste institutii, din ser-vicA¼le de ambulantA¤ si salvare si anumite grupe de personal din politie.
e) In unele tA¤ri sunt inclusi si militarii.

Dezvoltarea unor noi strategii de imunizare anti-hepatitA¤ B
ExistA¤ azi o motivatie puternicA¤ pentru introducerea screening-ului unirsal antenatal, pentru identificarea mamelor purtA¤toare cronice de HBV si pentru vaccinarea copiilor lor. Este important ca orice altA¤ Strategie sA¤ nu interfereze cu asigurarea vaccinului pentru acest grup. Imunizarea acestui grup va aa cel mai mare impact in reducerea numA¤rului de noi purtA¤tori cronici de HBV. Pentru copin din afara acestui grup este dificil de estimat riscul ulterior de a contracta infectia hepatiticA¤ in cursul vietii.
Sunt 4 propuneri principale:
1. SA¤ se continue vaccinarea copiilor "cu mare risc" definiti mai sus.
2. Imunizarea unirsalA¤ a sugarilor.


3. Imunizarea unirsalA¤ a adolescentilor.

4. Vaccinarea tuturor.

Vaccinarea adolescentilor
AceastA¤ propunere recomandA¤ vaccinarea intr-un moment apropriat riscului cel mai mare de expunere a adolescentilor la infectie. Vaccinarea ar putea fl parte a unui pachet mai larg de mA¤suri sanitar-edu-cati In general, ce ar include educatia sexualA¤, riscul de SIDA, pericolul toxicomaniei, fumatului si beneficiile unei diete si conduite sA¤nA¤toase in viatA¤.
Problemele ridicate de aceastA¤ propunere sunt urmA¤toarele:
- de a convinge pA¤rintii sA¤ accepte vaccinarea copiilor contra unei boli cu transmitere sexualA¤, (problema poate fi neacceptatA¤ pentru perioada respectivA¤);
- de a asigura administrarea intregii scheme de 3 doze;
- evaluarea si monotorizarea acoperirii vaccinale, dificile; sistemele de monitorizare a distributiei vaccinului ar putea fi mai putin operante la aceastA¤ grupA¤ de varstA¤.


Vaccinarea sugarilor

Avantajele acestei propuneri sunt:


- Se cunoaste cA¤ vaccinarea poate fi fA¤cutA¤ la sugari.

- PA¤rintii vor accepta vaccinarea contra hepatitei B alA¤turi de cele-lalte vaccinA¤ri ale vA¤rstei, fA¤rA¤ referire la comportamentul sexual.

Dezavantajele acestei propuneri sunt:
- DacA¤ imunitatea va dura pA¤nA¤ survine expunerea mai tA¤rziu in cursul vietii; aceasta s-a considerat o problemA¤ minorA¤ in mA¤sura in care tot mai multe persoane vor fi vaccinate si sansa de expunere la infectie scade.
- Faptul cA¤ introducerea unei noi vaccinA¤ri in copilA¤rie va reduce acceplarea altor vaccinA¤ri la aceastA¤ vA¤rstA¤; aceastA¤ problemA¤ va fi evitatA¤ dacA¤ vaccinul hepaA¼tic B ar putea fi livrat combinat alA¤turi de difteria-tetanos-pertussis, iar aceastA¤ propunere trebuie sA¤ astepte producerea si evaluarea vaccinului dorit.
Vaccinarea sugarilor este preferabilA¤ vaccinA¤rii adolescentilor, dat fiind faptul cA¤ existA¤ mecanisme suficiente de a asigura, moni-toriza si evalua acoperirea imunA¤. In adolescenta timpurie ar putea fi administrat un rapel, combinat cu pachetul de educatie sanitarA¤. S-ar putea introduce un program de desfA¤surare, dA¤nd prioritate ariilor urbane.
Alte mA¤suri de control (injeetii, seringi, transfuzii etc.).

Hepatita C (transmisA¤ parenteral non-A, non-B)

Etiologie
Virusul hepatitei C (HCV) este un ARN virus clasificat separat in familia Flaviviridae (80 nm).
Epidemiologie
Transmiterea virusului HCV se realizeazA¤ prin administrarea pro-duselor de sA¤nge sau a derivatelor de sA¤nge. Se estimeazA¤ in unele statistici cA¤ hepatita NANB de transmitere parenteralA¤ formeazA¤ in tA¤rile in curs de dezvoltare 80-95% din hepatitele posttransfuzionale. In SUA, aproximativ 70-90% din cazurile de transmitere parenteralA¤ non-A, non-B (NANB) au drept cauzA¤ HCV. Multe studii evidentiazA¤ de asemeni cA¤ HCV se transmite si sexual, dar rolul transmiterii de la per-soanA¤ la persoanA¤ nu este incA¤ bine definitA¤.
Grupurile de risc sunt:


- drogurile IV;

- persoanele cu repetate transfuzii de sA¤nge sau cu derivate de sA¤nge;
- persoanele din sistemul de ingrijire (mediul sanitA¤r) in contact direct cu sA¤ngele;
- cadrele medicale;


- contact sexual cu o persoanA¤ infeetatA¤;

- relatii sexuale multiple.
Ceea ce este ingrijorA¤tor este faptul cA¤ in multe dintre situatii nu se depisteazA¤ sursa infectiei.
Transmiterea perinatalA¤ este posibilA¤, dar riscurile si consecintele nu au fost incA¤ bine evaluate.
Boala este mai freent descoperitA¤ si raportatA¤ la adulti si rar sub vA¤rsta de 15 ani (in SUA!).
Ca si hepatita B, HCV se cronieizeazA¤.

Manifestdri clinice
Perioada medie de ineubatie variazA¤ intre 7 si 9 sA¤ptA¤mA¤ni, cu variatii cuprinse intre 2 si 24 sA¤ptA¤mA¤ni.
Perioada de stare are de obicei o simptomatologie similarA¤ cu aeeea a hepatitei B (de care, clinic se si deosebeste foarte greu). Durata acestei perioade variazA¤ de la 10 la 30 de zile.


Formele sere fulminante sunt posibile.

Formele anicterice si asimptomatice se insotesc de valori mari ale transarninazelor (cu mare risc de.cronicizare).
Evolutia este lungA¤ si dincilA¤, pentru normalizarea TGP fiind nece-sari uneori pA¤nA¤ la 3 ani.
RecA¤derile sunt freente, ca si trecerea in hepatita cronicA¤ (in RomA¤nia, intre 25 si 75% din cazuri).



Diagnostic

Testele serologice anti-HCV totali au denit valabile (comercializate) din anul 1990. Oricum, anti-HCV pot fi absente in timpul bolii acute.
Hepatita non-A non-B se caracterizeazA¤ prin absenta: IgM anti-HAV, AgHBs, IgM anti-HBc. in anul 1988, Chiron Corporation din California a anuntat identificarea si clonarea genomului viral a ceea ce clasic se denumea ca hepatita non-A non-B transmisA¤ parenteral. UtilizA¤nd teh-nici avansate de biologie molecularA¤, ei au dezvoltat teste imunologice pentru deteetarea anticorpilor anti-HCV.
Analiza secn(:elor nucleotidice a demonstrat existenta a 6 genotipuri majore ale HCV.
Tipurile 1 si 2 sunt, se pare, larg rA¤spA¤ndite ca arie geograficA¤:


- SUA - tipurile 1, 2;

- Europa - tipurile 1, 2, 3;


- Pakistan - tipurile 1, 2, 3, 5, 6;

- Asia de Est - tipurile 1, 2, 5, 6;


- Orientul Mijlociu - tipurile 4;

- Africa de Nord - tipurile 4;


- Africa CentralA¤ - tipurile 4;

- Africa de Sud - tipurile 1, 2, 3, 4, 5;


- Australia - tipurile 1, 2, 5, 6.

Diferitele genotipuri rA¤spund diferit la oe-interferon. Pacientii cu tipurile 2 si 3 (HCV) au un rA¤spuns mult mai bun ca cei cu tipul 1.
Tehnica este relativ simplA¤, imunoenzimaticA¤ (EIA), si poate fi folositA¤ ca metodA¤ rapidA¤, de rutinA¤.
In laboratoarele perfec(ionate, de importantA¤ deosebitA¤ este si-lirea cantitA¤tivA¤ a incA¤rcA¤turii virale HCV-RNA [ARN] absolut necesara pentru silirea unui tratament rational ca duratA¤ si dozA¤ (Quantiplex - HCV-RNA cuantincate prin dDNA).
AceastA¤ metodA¤ este mai putin laborioasA¤ ca PCR si nu este afectatA¤ de diferitele subtipuri virale.

In ceea ce priste evolutia transaminazelor, acestea au douA¤ tipuri de evolutie:
- evolutie "monofazicA¤";
- evolutie "bifazicA¤" - ascensiune lentA¤ cu 2 vA¤rfuri distinete ale transaminazelor.

Tratamentul in hepatita NANB parenteralA¤ pune aceleasi probleme difleile ca si in hepatita de tip B. Se recomandA¤ administrarea de a-inter-feron si in forma acuta, dar mai ales in forma cronicA¤.

Profilaxia este absolut esentialA¤, mai ales in ceea ce priste screening-ul donatorilor de sA¤nge/plasmA¤. Excluderea persoanelor anti-HCV poziti este obligatorie.




Alte materiale medicale despre: Bolile infectioase

Ca boala contagioasa, hepatita este pentru prima data consemnata intr-o scrisoare a papei Zacharia. in secolul al VlII-lea, care "propune izolarea ict [...]
Datorate virusurilor, hepatitele virale reprezinta j inflamatia ficatului, ale carui celule distruse nu-si i mai pot indeplini in totalitate functiile [...]
Datorate virusurilor, hepatitele virale reprezinta j inflamatia ficatului, ale carui celule distruse nu-si i mai pot indeplini in totalitate functiile [...]

Despre bolile infectioase

Advertisements


Alte sectiuni
Boli si tratamente
Boli digestive
Boli cardiovasculare
Bolile infectioase
Definitii boli
Bolile cardiovasculare
Bolile respiratorii
Bolile digestive
Handicapurile
Bolile oaselor
Bolile alergice
Bolile venelor
Drogurile
Sistemul endocrin
Gamapatiile monoclonale
Bolile esofagului
Bolile stomacului si duodenului
Bolile intestinului subtire
Boli de colon, rect, anus
Bolile ficatului
Bolile cailor biliare
Bolile pancreasului
Bolile splinei
Bolile peretelui abdominal
Bolile peritoreului
Boli sexuale
Hiperuricemiile
Insomnia
Boli endocrine
Boli parazitare
Virusologie
Bolile psihice
Boli stomatologice
Boli cerebrale
Boli genetice
Boli alergice
Bolile ochiului
Bolile sangelui
Boli perete abdominal
Boli renale

Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat


Vezi toate intrebarile
Copyright © 2010 - 2014 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact