eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

loading...

Bolile infectioase

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » bolile infectioase

Dizenteria bacteriana

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Dizenteria bacteriana
Definitie
Dizenteria bacteriana este o boala specific umana infectioasa si foarte contagioasa, produsa de infectia cu germeni din genul Shigella, caracterizata prin fenomene digestive variabile, scaune modificate de aspect caracteristic si unele manifestari generale, cu evolutie de obicei benigna autolimitanta, dar cu risc de portaj de germeni pe o perioada variabila dupa boala. Exista risc de forme severe, chiar letale, ca si de evolutii cronice sau recidivante. Boala nu lasa imunitate.


Etiologie

Genul Shigella face parte din familia larga a enterobacteriaceelor. Shigellele sunt bacili aerobi imobili, Gram negati, cu antigenicitate variabila permitand incadrarea lor in mai multe subgrupe (conform elului nr. 23). incadrarea in aceste subgrupe antigenice a diverselor serotipuri a fost dictata de determinantul antigenic O (de suprafata) si de caracterele biochimice (fermentative).
Pentru cercetarea epidemiologica se mai poate recurge si la tiparea fagica sau cu colicine.
Sunt germeni care cresc usor pe medii obisnuite, solide, cu agar, dar se recurge la medii speciale cu bila uscata care favorizeaza cresterea enteobac-teriaceelor (mediul S-S, mediul Istrati-Meitert). Daca insamantarea nu se poate face imediat, pe timpul transportului probelor se vor folosi


medii conservari te.

Shigella dysenteriae de tip 1 (Sh. shigae) este singurul toxigen dintre toate ShigeUele, elaborand o exotoxina termolabila, cu actiune patogena importanta. Aceasta toxina a fost descoperita de catre Shiga (1903) si poseda actiune neurotoxica, citotoxica si enterotoxica, fiind cotata printre cele mai puternice toxine biologice, fapt ce explica de ce formele de boala cu Sh. dysenteriae sunt cele mai grave, cu mult peste formele date de celelelalte Shigelle.
Toate ShigeUele pot elibera insa endotoxine prin liza bacteriana, actiunea toxica a acestora putand determina leziuni locale, intestinale si efecte la distanta (febra, manifestari $i leziuni nervoase, chiar soc endotoxinic). Actiunea patogena locala poate fi edentiata prin testul keratoconjunctitei la cobai (descris de Szereny), ShigeUele fiind singurele enterobacteriacee in
aceasta situatie.
Rezistenta in mediu este relativ mare - la temperatura normala supraetuind peste 16-l7 zile, chiar mai mult la temperaturi scazute si la adapost de lumina. in apa rezista chiar si dupa clorinare o perioada importanta; in apa sarata traiesc peste 15 zile, iar in alimente - mai ales lactate si mai indelungat (chiar si 150 de zile in absenta aciditatii).
ShigeUele sunt sensibile la caldura (la peste 40 de grade), in conditii de poluare bacteriana, la uscaciune si la actiunea unor substante dezinfectante.
Raspandirea in lume este variabila. Daca Shigella dysenteriae se mai gaseste doar in Asia si America centrala, lipsind din celelalte zone geografice, in Europa sud-estica (inclusiv in tara noastra), America latina si Africa predomina Sh. Jlexneri; in tarile dezvoltate europene si ale Americii de nord predomina Sh sonnel


Epidemiologie
Dizenteria bacteriana este cunoscuta in toata lumea sub forma endemoepidemica, dar cu variatii geografice semnificative, incidenta fiind mai mare in zonele cu climat cald si cu deosebire in tarile subdezvoltate cu conditii precare de sanitatie.
Datorita formelor clinice atipice si cu evolutie subclinica, cele mai multe cazuri pot scapa diagnosticului, astfel ca incidenta reala depaseste cu mult cifrele inregistrate de morbiditate in lume. Dupa unii autori. la o suta de cazuri diareice, in peste 40 se izoleaza Shigelle.
Variatii importante se inregistreaza si in functie de varsta. Cele mai multe cazuri se inregistreaza la copii, mai ales in cadrul unor colectitati institutionalizate (crese, camine, scoli, internate) si batrani (case de sanatate, spitale de cronici si de neuropsihici).
Este o boala cu oarecare sezonalitate in zonele temperate, inre-gistrandu-se un maxim de morbiditate in perioadele calde ale anului - dar fara sa dispara in lunile rect Aceasta este determinata de inmultirea oportunitatilor de raspandire prin apa, vectori si alimente consumate nespalate.
Rezervorul de infectie este strict uman, reprezentat de bolnai cu forme de boala acuta aparenta (nu neaparat tipica) si mai rar cronica, dar mai ales de excretorii sanatosi de germeni.
Toti elimina germenii pe cale fecala, de unde pot contamina alimentele si apa fie direct, fie indirect, prin vectori (muste in special) sau maini murdare.


Calea de transmisie este fecal-orala.

Cazurile secundare apar fie prin contact direct cu persoana excretoare, fie - mai des - indirect, la distanta, prin obiecte, alimente sau apa contaminate.
Receptitatea este generala. Desi au fost pusi in edenta unii anticorpi dupa boala, acestia nu demonstreaza actitate protectoare. Nu se verifica o eventuala rezistenta dobandita dupa boala, o persoana putand repeta imbolnarea de dizenterie de mai multe ori. Se accepta, cu toate acestea, ca receptitatea este maxima la copii.
Vaccinurile orale cu germenii i par sa obtina o rezistenta la poarta de intrare, specifica pentru serotipul folosit.

Patogenie
Boala se produce dupa modelul citotoxic inflamator de boala diareica. Pacientii suferinzi de stomac - gastrite hipo si anacide, neoplazii sau cu gastroanastomoze - par a fi mai expusi la infectie datorita anularii efectului antibacterian al sucului gastric acid.Intr-o prima etapa mucoasa digestiva este afectata pe o intindere mare, la nivelul intestinului subtire si colonului; la examinarea macroscopica mucoasa apare hiperemiata, cu edem, hipersecretie mucoasa si exsudatie apoasa cu corespondentul clime de enterocolita acuta difuza, scaunele fiind diareice necaracteristice. Mai tarziu pot aparea ulceratii si chiar sangerari. cu deosebire in portiunea distala a colonului (sig-moid si - mai ales - ampula rectala). moment in care apar scaunele caracteristice sero-muco-pio-sanghinolente.In procesul inflamator sunt interesate difuz si plexurile nervoase murale (mienteric si submucos), iar la nivelul ampulei rectale - terminatiile nerlor rusinosi, aferente ale reflexului de defecatie. Ca atare, prin iritatia persistenta, pacientul simte o permanenta senzatie de defecare, uneori sposmodica (tenesme). iar scaunele cuprind doar produs inflamator local in cantitati reduse si cu eliminari frecvente.

Absenta continutului fecal in scaunele tipice se explica prin intarzierea tranzitului intestinal pana aproape de stagnare, ca efect combinat al iritatiei plexurilor nervoase vegetative intramurale si al actiunii locale endotoxinice bacteriene.
De cele mai multe ori inflamatia se remite spontan, iar mucoasa se reepitelizeaza fara cicatrici retractile, stenozante. Doar in cazuri rare, de dizenterie cronica, aspectul mucoasei prezinta caracteristic zone "geografice" de atrofie alternand cu zone inflamatorii sau ulcerative.
Cazurile foarte rare de suprainfectie bacteriana a leziunilor mucoase pot sa se soldeze cu cicatrici fibroase retractile si chiar stenozante.


Tabloul clinic

Trebuie precizat faptul ca in urma infectiei digestive pot aparea:
- infectii inaparente, soldate cu stare de portaj asimptomatic cronic;
- lou clinic de enterocolita difuza necaracteristica;


- lou exploziv de toxiinfectie alimentara:

- lou caracteristic - care va fi prezentat ca baza de discutie.
Pentru ca lucrurile sa fie si mai greu de descifrat doar pe baze clinice, amintim ca loul caracteristic ("dizenteriform") se poate intalni si in cursul altor infectii (cu Scdmonelle, Escherichia colienterotoxigen si enterohemoragic si altele).In forma tipica evolutia este de tip autolimitant.
Incubatia este scurta, intre 1 si 3 zile, maximum 7 zile.
Boala incepe aproape in toate cazurile cu manifestari digestive, foarte repede asociindu-se si manifestari de suferinta generala. Astfel, de la debut apar crampe abdominale si scaune din ce in ce mai moi si mai frecvente, aspectul acestora fiind fecaloid in primele 12-24 de ore.
Cu o intarziere de cea. 6 ore apar slabiciune, greturi si vome. febra si curbatura, starea de rau general putand chiar depasi in intensitate manifestarile digestive.Intr-o etapa evolutiva ulterioara scaunele isi modifica aspectul devenind rapid caracteristice:


- frecvente (intre 4-6 si peste 20 in 24 de ore):

-in cantitate redusa (aproximativa la circa 30 grame);


- afecaloide (prin stagnarea tranzitului intestinal);

- cu aspect inflamator pur (seromucoase, alteori mucopurulente sau mucosanghinolente), ceea ce se poate recunoaste prin absenta mirosului fecaloid.
In mod caracteristic aceste scaune alterneaza cu tenesme rectale.In ciuda continutului sanghinolent (de la aspectul cel mai frecvent de "spalatura de carne" pana la aspectul net hemoragie) pacientul nu acuza dureri anorectale, ci doar, cel mult, o senzatie de iritatie-usturirne in cazurile cu scaune deosebit de frecvente.
La sugari se poate ajunge rapid la deshidratare importanta.
Examenul obiectiv este destul de sarac in formele necomplicate cu deshidratare. Destul de sugestive pentru diagnostic se pot intalni:
- limba saburala, martora a starii de inflamatie difuza a mucoasei;
- sensibilitate abdominala mai accentuata in fosele iliaca stanga (unde se poate simti de cele mai multe ori un sigmoid spastic si intolerant, "coarda colica") si dreapta, unde se simte cecul destins prin staza si dureros la apasare. La aceasta se asociaza frecvent o jena in regiunea epigastrica, explicata prin insumarea unei afectiuni gastrice precedente imbolnarii (mai rar dureroasa la apasare) cu sensibilitate la palparea colonului transvers iritat (mai frecvent). Cele trei puncte dureroase se proiecteaza pe peretele abdominal in forma literei grecesti lambda (1) sau ca emblema automobilelor Mercedes, de Y intors;
- examinarea scaunului emis de bolnav se recomanda a fi facuta asupra intregului si nu a unui esantion recoltat de bolnav. Se vor aprecia volumul, consistenta, continutul inflamator, chiar sanghinolent. dar afecaloid.

Evolutia bolii este catre ndecare, chiar si in cazurile netratate (desi mai lenta si cu riscul cronicizarii sau a portajului cronic de germeni).In absenta tratamentului corespunzator evolutia marcheaza o scadere treptata a numarului de scaune si modificarea pe nesimtite a aspectului acestora, intr-un interval de 1-2 saptamani de la debut. Convalescenta poate fi martora unor recaderi clinice sau a unor evolutii ondulante, provocate de greseli alimentare sau fara cauze aparente.
Autorii clasici descriau posibilitatea evolutiei catre forme cronice de boala, in 3-4% dintre cazurile netratate, forme manifestate prin repetarea puseelor aparent acute de boala, cu degradarea lent progresiva biologica a bolnavului. Sub tratament complex, boala se ndeca rapid si fara sechele.


Alte forme clinice deja amintite sunt:

- formele fruste sau usoare, cu lou de enterocolite simple (scaune apoase in numar mic in 24 de ore si fara afectarea importanta a starii generale, de obicei "purtate pe picioare"). Proportia este variabila, putand ajunge chiar la 40% din cazuri. Se ndeca rapid si spontan, ramanand de regula nediagnosticate. Reprezinta componenta cea mai mare a rezervorului de injectie, importanta epidemiologicajiind data de absenta diagnosticului corect si a tratamentului antibiotic de sterilizare;
-formele atipice - desi mai rare (1-20%) comporta acelasi risc epidemiogen prin absenta diagnosticului etiologic. Aici pot fi incadrate si formele ce simuleaza toxiinfectiile alimentare (in cazul focarelor cu mai multi bolna infectati concomitent);
- formele severe au fost descrise mai ales la sugari si copii mici, prin sindromul de deshidratare, dar si prin deprecierea biologica rapida consecutiva perturbarii schemelor de alimentatie (componenta iatrogena uneori foarte mare) cu letalitate intre 5 si 10%.
La adult au fost descrise forme toxice, chiar letale, doar in cazul dizenteriei cu Sh. dysenteriae (shiga). La noi in tara acest germen a disparut dupa anii 1916-l918, dar in perioada primului razboi mondial in oastea romana din Moldova s-au inregistrat mai multe morti prin dizenterie si tifos decat prin glont. Forme ceva mai severe au fost descrise si in cazul Shigellei large-sachs.
- forme obisnuit atenuate si deseori necaracteristice au fost descrise in cazurile de infectie cu Shigella schmitzii - rara la noi in tara.

Complicatii
Formele comune de boala si in conditiile unui tratament corect, nu dau complicatii. Au fost semnalate, totusi:
- complicatii secundare leziunilor intestinale cronice - sindrom de malabsorbtie pana la atrepsie la copii, casexie la adulti, anemii, ataminoze si un intreg sir de boli cauzate de deficienta secundara de aparare (bronhopneumonii, stafilococii cutanate etc.).;
- complicatii la distanta dupa ndecarea aparenta - starea de portaj de germeni, fie pasagera, fie cronica, colite cronice, dispepsii rebele etc;
- artrita reactiva, cunoscuta si ca sindrom Fiessinger-Reiter-Leroy, care nu este specifica, putand aparea si dupa alte infectii prin mecanism imunologic.

Diagnosticul pozitiv
Pare usor dar, din cauza multiplelor forme atipice sau inaparente. ca si a posibilitatii ca si alte infectii sa dea un lou clinic dizenteriform, riscul de eroare este foarte mare. De aceea diagnosticul pozitiv trebuie sa coroboreze toate argumentele:
- epidemiologie (neobligatoriu) - in conditia unui contact apropiat cu un bolnav cunoscut sau in cazul unor focare in colectitati;
- clinic, prin evolutia clinica bifazica (initial ca enterocolita acuta febrila si apoi cu scaunele caracteristice interesand portiunea distala a colonului) si pe aspectul controlat zual al scaunelor (mici, frecvente, afecaloide, cu aspect inflamator) alternand cu tenesme rectale:
-de laborator (obligatoriu). Fara o valoare definitorie semnalam existenta unor alterari ale testelor de inflamatie (VSH usor accelerata, uneori leucocitoza). ca si perturbarea posibila a valorilor serice ale ureei si electrolitilor (in starile de deshidratare).
De mult mai mare valoare diagnostica sunt determinarile bacteriologice.
Recoltarea pentru coprocultura se poate face din scaunul emis intr-un vas steril, sub control zual pe rectoscop sau orb pe sonda Nelaton din amputa rectala. Daca nu este posibila insamantarea produsului in aproximativ 30 de min. de la recoltare, este recomandat ca recoltorul sa fie mentinut. intr-un lichid de conservare pana la laborator (mediul Cary-Blair).
Insamantarea se va face pe medii selective (Istrati-Maitert, Leifson, mediul BTB cu albastru de brom tymol etc.) si de diferentiere. Mediile se incubeaza la termostat 24 de ore, germenii crescand rapid.
Identificarea parcurge mai multe etape:
- identificarea culturala (coloniile de Sh. Flexner emana un miros acrisor ca de sperma, usor de identificat);
- metode serologice pe lama, prin aglutinare cu antiseruri specifice pentru fiecare serotip circulant;


- metode biochimice fermentative;

- metode biologice (nu se mai fac) prin testul Szereny (inocularea in sacul conjunctival la cobai duce la formarea unei keratoconjunctite specifice, datorata actiunii citopatogene directe asupra mucoasei). Testul nu este foarte specific, putand fi pozitiv si in cazul altor germeni -cum este E. coli enterotoxigen.
Coproculturile au rata de pozititate cea mai mare in perioada acuta, rata scazand pe masura invechirii bolii, astfel ca exista posibilitatea ca o singura coprocultura sa dea rezultate negative. Se recomanda repetarea investigatiei.In cazul unor forme clinice suspecte, dar cu coproculturi negative, se poate face si investigarea mucoasei rectale si sigmoidiene prin rectoscopie. Metoda are mai degraba valoare de diferentiere a altor cauze locale de sangerare sau inflamatie cronica.
Pentru identificarea excretorilor cronici - ca si a formelor atipice de infectie, in URSS a fost propus un test intradermic cu un extract antigenic de Shigelie ("Dysenterin"). Tot printre metodele de exceptie ureaza si tiparea fagica a germenilor izolati in vederea reconstituirii traseului epidemic al germenului in cauza.

Diagnosticul diferential se poate face, plecand de la semnul sau simptomul dominant, cu:
-alte boli diareice, acute sau subacute, infectioase sau nu -enterocolite simple, "diareea calatorilor", diarei rale (mai ales la copii), diarei disenzimatice si gastrogene ale adultilor si varstnicilor, colonul iriil decompensat, falsa diaree a constipatilor cronici, diareea radica (dupa cobaltoterapie locoregionala) cu alte infectii intestinale (cu Salmonelle, Campylobacterjejiwu Yersinia enterocolitica etc), diareea post abuz de laxative:
- cu diareile de insotire a altor afectiuni abdominale sau la distanta (apendicite acute, ginecopatii cronice si mai ales acute - ca ruptura de trompa prin avort tubar, iar la copii in cazul unor otite supurate, pneumorii etc);
- cu diareile simptom in cursul unor alte boli infectioase de sine statatoare (botulism la debut, trichineloza la debut, unele forme de gripa, rujeola etc);
-afectiuni intestinale inalte cu scaune mucosanghinolente. La adult intra in discutie mai frecvent colita mucomembranoasa si ulceronecrotica (usor de diferentiat daca se examineaza intregul bol fecal, care este mult mai abundent decat cel dizenterie), infarctul de mezenter, tumorile inalte (de colon ascendent si transvers), boala Crohn si chiar tuberculoza intestinala. La copii trebuie diferentiata inva-ginatia intestinala, sindromul hemoragicouremic dat de anumite tulpini de E. colt enterohemoragic si. mai rar, tumorile sau malformatiile de intestin, angiomatoza intestinala etc:
- afectiuni distale ce produc sangerare la nivel rectosigmoidian -hemoroizi interni si fisuri anale (sangele apare la exteriorul bolului sau dupa defecare), tumori benigne (polipi) sau maligne ulcerate recto-sigmoidiene. corpi straini intrarectali (inclusiv fecaloame). traumatisme si rectite erozive (in cazul coitului anal la homosexuali sau la femei so-domizate) etc;
-hemoragii digestive inferioare dar inalte - cum apar in febra tifoida, in unele cazuri de hepatite severe cu sindrom hemoragipar, vasculopatii diverse, leucoze acute cu trombopenii severe sau alte boli ale trombocitelor etc.In majoritatea acestor cazuri se poate recurge la rectosigmoidoscopie, fibroscopie sau irigografie - ori de cate ori se ridica suspiciunea in cauza.

Tratament
Ca si in cazul celorlalte boli diareice prezentate anterior, tratamentul este complex, cumuland masuri igienc-dietetice. etiologice, simptomatice si - in cazurile severe - patogenice.
Masurile igieno-dietetice nu trebuie sa lipseasca. in primul rand. dizenteria fiind o boala cu spitalizare si tratament obligatoriu la noi in tara, orice caz suspect trebuie izolai in spital in conditii care saprena infectiile nosocomiale (in camere cu anexe separate, cu dezinfectie continua si terminala).
Repaosul la pat este necesar in perioada febrila; ulterior doar in cazurile cu evolutie mai severa, cu deshidratare sau astenie mare prin pierderi electrolitice sau toxica.
Dieta trebuie sa fie progresiva, tinand pasul cu toleranta digestiva si cu evolutia clinica, dupa modelul prezentat in cazul toxiinfectiilor


alimentare.

Tratamentul etiologic este obligatoriu (conform directivelor in goare ale Ministerului Sanatatii, in vederea sterilizarii). Alegerea preparatului antibacterian trebuie sa aiba in vedere mai multe criterii:
- sensibilitatea germenului in cauza. Ideal, aceasta poate fi cunoscuta prin efectuarea unei antibiograme minimale pentru fiecare tul-pina izolata, ceea ce necesita timp si costuri suplimentare care pot intarzia tratamentul, scazand sansele de eficienta. in practica clinica se recurge la antibiograme in toate cazurile la copii si doar in cazurile aparent rezistente clinic sau cu portaj verificat dupa un prim tratament in cazul adultilor;
- varsta si statusul biologic al pacientului. in vederea respectarii unor eventuale contraindicatii pentru anumite antibiotice;
- vechimea bolii in momentul inceperii tratamentului. Astfel. in cazurile prezentate in primele trei zile de la debut se poate incerca un tratament rapid, chiar in doza unica. Nu toate antibioticele se preteaza la astfel de scheme rapide;
- biodisponibilitatea preparatului. Se prefera antibioticele resorbabile din intestin, avand capacitatea de a actiona si asupra germenilor din submucoasa sau din reteaua limfatica subseroasa.
Pacientii adulU. fara tare organice esentiale (insuficienta renala. in special). internati in primele trei zile de la debutul aparent al bolii, pot fi tratati in schema rapida ("stoss-terapie"), in scheme de tratament scurt de 24 de ore sau chiar in doza unica. Pot fi astfel administrate:
- Tetraciclina 4 grame in 24 de ore (trei doze la 12 ore interval, la incepui 2 grame, apoi cate 1 gram) sau 2.5 grame intr-o singura administrare (atentie, este contraindicata la persoanele alergice la Tetraciclina);


-Acid nalidixic. 2.5 grame o data;

- Ciprofloxacina (sau alta fluorochinolona). 1 gram odata;


- Cotrimoxazol 6 comprimate o data.

Cu astfel de scheme eficienta este apreciata la 85-90% dintre cazurile tratate, dar scade pe masura invechirii bobi. Nu pot fi aplicate in cazurile gradelor bolnave.
Cazurile internate mai tarziu, dupa a treia zi de la debut, nu mai raspund in aceeasi masura la stoss-terapie. in aceste cazuri se prefera administrarea in scheme de 3-5 zile cu:
- Tetraciclina 0.5 g la fiecare 6 orc;


- Negram 0.5 g la 6 ore:

- Cioramfenicol 0,5 g la 6 ore;


- Cotrimoxazol 2 cp. la 12 ore;

- Ciprofloxacina 0.5 g la 12 ore.
Copin si gradele bolnave pot fi tratati fie cu betalactamine cu spectru largit (Ampicilina, Amoxicilina, Augmentin, Cefalexina), fie cu preparate neresorbabile din intestin (Furazolidon 1 cp. la 6 ore. Colistina 500000 u la 6 ore la adult, 50.000 u/kg corp pe zi la copii).
Eficienta tratamentului antibiotic nu poate fi apreciata doar pe datele ciinico-evolutive, remisiunea clinica putand surveni doar dupa masurile igieno-dietetice luate sau chiar spontan. De aceea la 24 de ore dupa ultima doza se va efectua prima coprocultura de control. Normele emise de Ministerul Sanatatii obliga la trei coproculturi la 24 de ore interval intre ele pentru toti bolnai, din care primele 2 sa fie efectuate inainte de externarea bolnavului iar a treia de catre laboratorul inspectoratului de sanatate publica). in cazul persoanelor ce activeaza in sectoare de foarte mare risc epidemiologie (alimentatie publica, distributi- apei poile, colectitati inchise - mai ales de copii) se va respecta efectuarea in spital a celor trei coproculturi de control.

Pacientii cu dizenterie cronica necesita scheme de tratament mai lungi si uneori in asociere, recurgandu-se cu succes la aplicarea locala prin clisme medicamentoase cu julep gumos si Furazolidon, zilnice sau la doua zile, in total 7-l0 aplicatii.
Excretorii cronici de Shigelle vor fi tratati ca si bolnai prezentati cu intarziere, cu scheme normale de tratament cu antibiotice, timp de 4-5 zile. Alegerea preparatului obliga in aceste cazuri la cercetarea in tro a sensibilitatii tulpinei izolate, prin antibiograma.
Masurile patogenice sunt necesare doar in cazurile severe sau complicate. Ca si in cazul celorlalte boli diareice severe deja prezentate, se impune rehidratarea si refacerea fondului de


electroliti.

Formele hipertoxice sau cu dezechilibre cardiocirculatorii beneficiaza de corticoterapie in cura scurta de 2-3 zile, in functie de evolutie.
Terapia simptomatica cuprinde anticolinergice care sedeaza spas-mele intestinale, Metoclopramid si diverse antiemetice pentru sedarea greturilor si vomismentelor si chiar pansamente intestinale de tipul bismutului coloidal sau al oxichinoleinelor halogenate cu efect slab antibacterian si mai ales calmant asupra mucoasei inflamate.


Profilaxie

Fiecare caz de boala va fi spitalizat, cu efectuarea in focar a dezinfectiei terminale si a anchetei epidemiologice (aceasta presupune cercetarea bacteriologica a unor mostre de apa sau alimente, a persoanelor implicate in prepararea alimentelor, a situatiei la contacti).
Purtatorii identificati de-germeni vor fi spitalizati in vederea tratamentului de sterilizare, iar contactii vor fi supravegheati pe o durata de 7-8 zile. Se poate recurge la chimioprofilaxie in. anumite focare (colectitati inchise de bolna psihici, batrani, copii, militari in termen etc).
Fostii pacienti sau excretori de germeni tratati pot fi reprimiti in sectoarele de actitate cu mare risc epidemiologie, dar vor fi cercetati bacteriologic in plus inainte de revenirea la lucru.In aceste sectoare se vor respecta normele nationale de control al sanatatii personalului prin examene clinice si bacteriologice periodice, ca si normele cunoscute de igiena a alimentatiei.In localitatile rurale, in special, se va milita pentru introducerea alimentatiei centralizate cu apa. Daca aceasta nu este posibila, toate sursele de apa poila trebuie cercetate bacteriologic periodic, iar amplasarea latrinelor trebuie sa respecte normele cunoscute de distanta si adancime fata de sursele de apa.
Exista si o profilaxie specifica, desi nu se aplica in conditii normale. Este vorba de vaccinul antidizenteric produs de Dr. Istrati, cu un vaccin de administrare orala ce contine o tulpina e atenuata de Shigella. Nu se aplica din cauza compliantei relativ mici (necesita cel putin 4 administrari) si eficientei relativ scurte (cam 6 luni si doar pentru serotipul in cauza). Prene boala clinica, nu si starea de portaj. in ciuda acestor limite, reprezinta o solutie de mare eficienta de masa in conditii speciale de risc (calamitati naturale, inundatii, razboaie), cand numai clorinarea apei poile nu mai este eficienta.



Alte materiale medicale despre: Bolile infectioase

Dizenteria bacilara este o boala transmisibila acuta, caracterizata prin dureri abdominale si scaune diareice cu mucus, puroi si singe. a) Agentul et [...]
Numim astfel totalitatea bacteriilor care traiesc la suprafata pielii si a mucoaselor organismului, cat si la nivelul cavitatilor naturale (gat, farin [...]
Definitie si clasificare Infectiile produse de enterovirusuri se impun atentiei prin frecventa mare si prin variabilitatea expresiei clinice, putine [...]

Despre bolile infectioase

Advertisements


Alte sectiuni
Boli si tratamente
Boli digestive
Boli cardiovasculare
Bolile infectioase
Definitii boli
Bolile cardiovasculare
Bolile respiratorii
Bolile digestive
Handicapurile
Bolile oaselor
Bolile alergice
Bolile venelor
Drogurile
Sistemul endocrin
Gamapatiile monoclonale
Bolile esofagului
Bolile stomacului si duodenului
Bolile intestinului subtire
Boli de colon, rect, anus
Bolile ficatului
Bolile cailor biliare
Bolile pancreasului
Bolile splinei
Bolile peretelui abdominal
Bolile peritoreului
Boli sexuale
Hiperuricemiile
Insomnia
Boli endocrine
Boli parazitare
Virusologie
Bolile psihice
Boli stomatologice
Boli cerebrale
Boli genetice
Boli alergice
Bolile ochiului
Bolile sangelui
Boli perete abdominal
Boli renale

Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat


Vezi toate intrebarile
Copyright © 2010 - 2014 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact