eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

Bolile infectioase

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » bolile infectioase

Boli enzimatice (erori innascute de metabolism)

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire


Advertisements


Boli enzimatice (erori innascute de metabolism)

            Toate procesele metabolice celulare sunt catalizate de catre enzime. Mutatiile care modifica eficienta acestor proteine vor perturba adeseori metabolismul celular pana la un nivel care determina aparitia bolii. Fiind transmise ereditar in concor­danta cu legile lui Mendel, Garrod le-a denumit erori innascute de metabolism. Au fost descrise peste 350 de boli enzimatice; cele mai multe sunt rare, dar detin o pondere importanta in morbiditatea si mortalitatea prin boli genetice (10% dintre bolile monogenice la copii si frecventa cumulata de 1:2.500 de nou-nascuti).

            Majoritatea bolilor enzimatice sunt determinate de mutatii cu pierderea functiei si, ca urmare, sunt transmise recesiv, autozomal sau legat de X. Numai indivizii care sunt purtatori a doua alele mutante (homozigoti sau heterozigoti compusi) vor fi afectati. La heterozigoti (Na), desi alela mutanta produce o proteina cu activitate enzimatica redusa sau chiar absenta, fenotipul lor nu este alterat, deoarece ei vor avea pastrata, datorita alelei normale, cel putin 50% din activitatea enzimatica.    

            Deficienta enzimatica produce un „blocaj metabolic' care poate avea urmatoarele consecinte:

           



acumularea (stocarea) substratului (precursorilor); atunci cand substratul care se acumuleaza este o molecula mica, usor difuzabila (ca de exemplu, fenilalanina), ea poate fi redistribuita usor in intregul organism si, ca urmare, manifestarile clinice pot fi adeseori sistemice; dimpotriva, atunci cand substra­tul este o macromolecula, aceasta va ramane la nivelul tesutului respectiv si va determina in special manifestari clinice localizate;

            devierea caii metabolice si sinteza unor produsi toxici;

            deficitul unui produs de reactie (final sau inter­mediar);

            lipsa controlului prin feedback datorita absentei produsului final.

            Deficitele unor enzime diferite care intervin insa in aceeasi cale metabolica pot produce manifestari clinice asemanatoare (de exemplu, mucopolizaharidozele). Pe de alta parte, deficitul partial sau complet al aceleiasi enzime poate determina boli diferite.            

            Toate caile metabolice pot fi afectate prin deficiente enzimatice (tabelul 1). In cele ce urmeaza sunt prezentate doar cateva dintre cele mai frecvente enzimopatii.

Tabelul  Exemple de boli genetice produse prin deficite enzimatice

Enzima

Gena

Localizare cromozomica

Boala

OMIM

Boli ale metabolismului carbohidratilor

 

Galactozo-l-fosfat-uridil-transferaza

GALT

9pl3

Galactozemia clasica

230400

Fructozo-l,6-bifosfat-aldolaza

ALDOB

9ql3-q32

Intoleranta ereditara la fructoza

229600

Fructokinaza

KHK

2p23

Fructozuria

229800

Lactaza

LCT

2q21

Hipolactazia adultului

223100

Glucokinaza

GCK

7pl3

Diabetul MODY (maturity onset diabet of youth)

606321

Glucozo-6-fosfataza

G6PC

17q21

Glicogenoza tip la (von Gierke)

232200

Alfa-glicozidaza acida

GAA

17q25.2

Glicogenoza tip II (Pompe)

232300

Amilo-l,6-glucozidaza

AGL

1p21

Glicogenoza tip IIIa (Cori)

232400

Enzima de ramificare a glicogenului

GBE1

3pl2

Glicogenoza tip IV (Anderson)

232500

Fosforilaza musculara

PYGM

11q13

Glicogenoza tip V (McArdle)

232600

Fenilalanin-hidroxilaza

PAH

12q24.1



Fenilcetonuria

261600

Boli ale metabolismului aminoacizilor

 

Fumarilacetoacetat-hidrolaza

FAH

15q23-q25

Tirozinemia tip 1

276700

Cistation beta-sintetaza

CBS

21q22.3

Homocistinuria

236200

Tirozinaza

TYR

11q14-q21

Albinismul oculocutanat

203100

Argininosuccinat-sintetaza

ASS

9q34

Citrulinemia clasica

215700

Boli ale metabolismului lipidic

 

Acil CoA dehidrogenaza lanturi medii

ACADM

1p31

MCAD

607008

Acil CoA dehidrogenaza lanturi

lungi

ACADL

2q34-q35

LCAD

201460

Acil CoA dehidrogenaza lanturi

scurte

ACADS

12q22qter

SCAD

201470

Boli ale metabolismului purinic si pirimidinic

 

Hipoxantin-guanin-foribozil-

transferaza

HPRT1

Xq26-q27.2

Sindromul Lesch-Nyhan

300322

Adenozin dezaminaza

ADA

20q13.11

Imunodeficienta combinata severa

102700

Boli ale metabolismului acizilor organici

 

Homogentizic acid oxidaza

HGD

3q21-q23

Alcaptonuria

203500

Metilmalonil-CoA mutaza

MUT

6p21

Acidemia metilmalonica

251000

Propionil-CoA carboxilaza



PCCA



13q32

Acidemia propionica

606054

Boli ale metabolismului porfirinelor si hemului

 

Porfobilinogen dezaminaza

PBGD

11q23.3

Porfiria acuta intermitenta

176000

Uroporfirinogen decarboxilaza

UROD

1p34

Porfiria cutanea tarda

176100

Protoporfirinogen oxidaza

PPOX

1q22

Porfiria variegata

176200

UDP-glucuronozil transferaza

UGT1A1

2q37

Sindromul Gilbert

143500

Boli ale enzimelor lizozomale

 

Alfa-L-iduronidaza

IDUA

4pl6.3

Boala Hurler-Scheie

252800

Beta-hexozaminidaza izoenzima A

HEXA

15q23-q24

Boala Tay-Sachs

272800

Beta-glucozidaza acida

GBA

1q21

Boala Gaucher tip 1

230800

Sfingomielinaza acida

ASM

11pl5.4

Boala Niemann-Pick

257200

Alfa-galactozidaza A

GLA

Xq22

Boala Fabry

301500

Boli ale enzimclor peroxizomale

 

Catalaza

CAT

11pl3

Acatalazemia

115500

 

Fitanoil CoA hidroxilaza

PAHX

10p12

Boala Refsum



266500

 

Tulburari in productia de energie

 

Piruvat carboxilaza

PC

11ql3.4

Sindromul Leigh

266150

 

Piruvat decarboxilaza

PDH

Xp22.1

Ataxia cu acidoza lactica tip I

208800

 

Boli ale enzimelor implicate in sinteza hormonilor

 

21-hidroxilaza

CYP21A2

6p23

Hiperplazia adrenaliana congenitala

201910

 

             Galactozemia

            Definitie. Galactozemia este o boala autozomal recesiva determinata de mutatii ale genei care codifica galactozo-l-fosfat-uridil-transferaza.

            Incidenta. Forma clasica de galactozemie este cea mai frecventa boala monogenica care intereseaza metabolismul carbohidratilor, afectand 1:48.000 de nou-nascuti.

            Manifestarile clinice apar la sugar o data cu alimentatia lactata si constau in incapacitatea de hranire, hepatomegalie cu insuficienta hepatica, tulburari neurologice, cataracta si intarzierea dezvoltarii neuromotorii. Pe termen indelungat, afectiunea determina retard in crestere, retard mintal, ciroza hepatica si insuficienta ovariana la femei.

            Genetica. Galactozemia se transmite autozomal recesiv. Gena GALT este alcatuita din 11 exoni, dar peste 70% dintre mutatiile identificate in populatia caucaziana sunt reprezentate de o singura mutatie punctiforma la nivelul exonului 6, care determina substitutia unei glutamine cu arginina. Indivizii homozigoti pentru aceasta mutatie au o activitate enzimatica de circa 10%, ceea ce afecteaza capacitatea de conversie a galactozei in glucoza. Galactozemia poate fi determinata, de asemenea, de mutatii ale genelor care codifica galactokinaza si uridin-difosfat-galactozo-4-epimeraza (UDP-galactozo-4-epimeraza).

            Patogenie. Deficitul enzimatic de galactozo-l-fosfat-uridil-transferaza duce la acumularea galactozo-l-fosfatului si galactiolului; primul metabolit este toxic pentru ficat, creier si rinichi, iar al doilea se depune in cristalin.

            Diagnosticul se bazeaza pe datele clinice si examenele de laborator care releva galactozurie, valori crescute ale galactozei serice si mai ales activitatea redusa a galactozo-l-fosfat-uridil-transferazei plasmatice. Este posibil si diagnosticul prenatal.

            Tratamentul dietetic prin reducerea aportului alimentar de galactoza permite prevenirea substantiala a morbiditatii asociata efectelor acute induse de metabolitii galactozei, dar nu influenteaza instalarea disfunctiei cere­brale si a insuficientei ovariene.

            Prognosticul este rezervat si variabil la diferiti pacienti.

            2. Fenilcetonuria

            Definitie. Fenilcetonuria este o boala autozomal recesiva a metabolismului fenilalaninei, determinata de mutatii ale genei PAH (localizata pe cromozomul 12q24.1) care codifica fenilalanin hidroxilaza, enzima ce transforma fenilalanina in tirozina.

            Incidenta fenilcetonuriei este de circa 1:15.000 de nou-nascuti in populatia caucaziana.

            Manifestarile clinice se instaleaza de obicei dupa primul trimestru de viata; nou-nascutul este normal din punct de vedere clinic, cu exceptia pigmentatiei cutanate reduse, asociata cu par blond si ochi albastri (toate aceste semne fiind determinate de deficitul de tirozina, un precursor al melaninei). Boala se manifesta prin tulburari neurologice, retard somatic si retard mintal; la aceste fenomene se mai poate adauga mirosul particular al urinei („de soarece' sau „de hambar').

            Genetica. Gena pentru PAH se caracterizeaza printr-o mare heterogenitate alelica la indivizii bolnavi. Astfel, au fost descrise peste 400 de mutatii, dar majoritatea lor sunt foarte rare. Sase dintre aceste mutatii sunt insa responsabile pentru circa doua treimi dintre cazurile de fenilcetonurie in populatia europeana. Datorita multitudinii acestor mutatii, cei mai multi bolnavi sunt heterozigoti compusi.

            Patogenie. Deficitul PAH determina incapaci­tatea de transformare a fenilalaninei in tirozina si acu­mularea in organism a fenilalaninei si a unor metaboliti ai acesteia (acidul fenilpiruvic, fenillactic etc.), care determina leziuni ale sistemului nervos central in primii ani de copilarie. Excluderea fenilalaninei din alimentatie previne aparitia acestor manifestari. Aproximativ o treime dintre pacientii cu hiperfenilalaninemie nu prezinta mutatii la nivelul PAH, ci defecte ale unor enzime implicate in metabolismul tetrahidrobiopterinei (BH4), un cofactor al PAH (pterin-4-alfa-carbino-lamin-dehidraza, dihidropteridin-reductaza, guanozin trifosfat ciclohidraza si 6-piruvoiltetrahidropterin-sintetaza. In cazul acestor pacienti, restrictia aportului alimentar de fenilalanina nu este eficienta evitarea problemelor neurologice, deoarece BH4 este cofactor pentru alte doua enzime: tirozin-hidroxilaza si triptofan-hidroxilaza care intervin in sinteza unor neurotransmitatori monoaminici, precum DOPA, norepinefrina, epinefrina si serotonina. Ca urmare, la acesti pacienti este necesara suplimentarea cu L-DOPA si 5-hidroxitriptofan.    

            Diagnosticul de certitudine se stabileste pe baza urmatoarelor criterii: fenilalanina plasmatica mai mare de 20 mg/dl, eliminare urinara crescuta de acid fenil-piruvic si orto-hidroxi-fenil acetic, tirozina plasmatica normala, valoare normala a tetrahidrobiopterinei. Este important ca diagnosticul sa se pre­cizeze la nou-nascut inaintea aparitiei semnelor clinice, deoarece dieta restrictiva in fenilalanina previne instalarea acestora si asigura o dezvoltare somatica si neuro-psihica normala. In acest scop, in majoritatea tarilor se efectueaza screening-ul bolii in maternitati, folosind testul Güthrie.

            Tratamentul este dietetic - reducerea cat mai precoce si pe durata indefinita a aportului de fenilalanina.

            Prognosticul. In conditiile mai sus mentionate (diagnostic la nastere si tratament dietetic) prog­nosticul este bun, indivizii afectati avand o viata aproape normala. Femeile cu fenilcetonurie pot da insa nastere unor copii cu retard mintal si microcefalie (encefalopatia fenilpiruvica), daca prezinta valori inalte ale fenilalaninei plasmatice.

            3. Bolile lizozomale

            Bolile lizozomale sunt cauzate de deficitul unor enzime (hidrolaze) sau al altor proteine lizozomale functionale, care determina acumularea substratului nemetabolizat in lizozomi, la nivelul sistemului nervos central, al viscerelor sau miocardului.

            Au fost descrise pana in prezent peste 40 de boli lizozomale, care au o frecventa de 1:5.000-l:10.000 de nou-nascuti. In functie de substratul metabolic acumulat, ele se grupeaza in mai multe categorii, cele mai importante fiind sfingolipidozele, mucopolizaharidozele si mucolipidozele.

            a) Sfingolipidozele constau in acumularea sfingolipidelor neutre si a gangliozidelor sau a unor produsi de metabolism ai acestora predominant la nivelul substantei albe (leucodistrofiile) sau al sub­stantei cenusii (gangliozidozele) din SNC, mai rar in alte tesuturi. De aceea, majoritatea sfingolipido-zelor determina suferinta neurologica, secundara acumularii substratului nemetabolizat. Principalele tipuri de sfingolipidoze sunt: boala Gaucher (prin deficit de β-glucozidaza), boala Fabry (prin deficit de α-galactozidaza), gangliozidoza GM1 (prin deficit de β-galactozidaza), gangliozidoza GM2 (sau boala Tay-Sachs, prin deficit de β-hexozaminidaza A), boala Niemann-Pick (prin deficit de sfingomielinaza) si leucodistrofia metacromatica (prin deficit de arilsulfataza A).

            Boala Gaucher este cea mai frecventa boala lizozomala (1:50.000 de nou-nascuti), fiind produsa de deficitul de β-glucozidaza cauzat de o serie de mutatii la nivelul genei GBA, localizata pe cromo­zomul 1q2 In functie de severitatea deficitului enzimatic, varsta de debut, prezenta sau absenta suferintei neurologice si evolutie, se descriu trei tipuri de boala Gaucher: tipul I (forma cronica, adulta sau non-neuronopatica), tipul II (infantil, neuronopatic acut) si tipul III (juvenil, neuronopatic subacut). Boala se manifesta prin: splenomegalie si hepatomegalie impresionante, osteopatie (tradusa pe clinic prin dureri - crizele osoase - si fracturi mai ales la nivelul oaselor membrelor, corpilor vertebrelor toracice si pelvisului), simptome secundare de pancitopenie (sindromul anemic si sindromul hemoragipar), suferinta neurologica (in tipurile II si III). Testele specifice sunt: activitatea redusa a β-glucozidazei in leucocite si prezenta mutatiei genice (analiza ADN-ului).

            b) Mucopolizaharidozele (MPZ) sunt boli cu evolutie progresiva, cauzate de acumularea intralizozomala in exces a mucopolizaharidelor acide, consecutiva deficitului unor enzime lizozomale. Mucopolizaharidele acide (glicozaminoglicanii) se leaga de obicei de proteine, cu care formeaza proteoglicanii - constituenti majori ai substantei de baza a tesutului conjunctiv. Se deosebesc mai multe tipuri de MPZ, diferite prin defectul enzimatic; cel mai frecvente sunt tipul I (sindromul Hurler), tipul II (sindromul Hunter), tipul III (sindromul Sanfilippo), tipul IV (sindromul Morquio). Simptomele si semnele intalnite in MPZ pot fi cauzate de acumularea tisulara de glicozaminoglicani (trasaturi infiltrate ale fetei, tegumente ingrosate, opacifierea corneei si hepato-spleno-cardiomegalie), deficitul functiilor celulare (retardul mintal, deficitul de crestere, displazia osoasa) sau de interferenta dintre glicozaminoglicanii acumulati si colagen sau fibronectina (osteoartropatia cu anchiloza in flexie, herniile).

            c) Mucolipidozele se prezinta sub 4 tipuri: sialidoza (prin deficit de glicoprotein-sialidaza), mucolipidoza tip II (boala cu celule I, secundari deficitului de N-acetil-glucozamino-fosfotransferaza), mucolipidoza III (o forma mai putin severa a aceluiasi deficit enzimatic) si galactosialidoza.

            4. Bolile peroxizomale

            Peroxizomii contin in matricea lor peste 40 de enzime implicate in reactiile de oxidare a acizilor grasi si biosinteza colesterolului. Exista doua categorii principale de boli peroxizomale, produse fie de tulburari in biogeneza peroxizomilor (de exemplu, sindromul Zellweger, in care exista o reducere marcata a numarului de peroxizomi), fie prin deficienta unei anumite enzime peroxizomale (de exemplu, adrenoleucodistrofia, acatalasemia, boala Refsum).

            Sindromul Zellweger este o boala letala transmisa autozomal recesiv care, in forma clasica, se manifesta prin: dismorfie cranio-faciala (fontanele cu suturi larg deschise, occiput plat, hipertelorism, epicantus, anomalii ale pavilioanelor auriculare), disfunctie neurologica grava (hipotonie, surditate de perceptie si cataracta sau corioretinopatie, convulsii); retard psiho-motor, hepatosplenomegalie, icter colestatic (inconstant), chisturi renale si retard somatic. Evolutia este severa, cu deces in primul an de viata.

            Adrenoleucodistrofia este cauzata unei gene localizate pe cromozomul X (Xq28) care determina sinteza unei proteine peroxizomale - ALDP - implicata in metabolismul acizilor grasi saturati cu lant foarte lung. Boala se transmite recesiv legat de X si debuteaza de obicei dupa varsta de 10 ani, prin scaderea performantelor scolare, tulburari de comportament, convulsii si insuficienta corticosuprarenala; se produc apoi pierderea progre­siva a vederii, a vorbirii si dementa. Suferinta neurologica severa, caracteristica bolii, este expresia unui proces progresiv de demielinizare cerebrala, determinat de efectul citotoxic al acizilor grasi saturati cu lant foarte lung. Diagnosticul este confirmat prin demonstrarea valorilor crescute ale acizilor grasi cu lant foarte lung in plasma sau fibroblasti.




Alte materiale medicale despre: Bolile infectioase



in vara si toamna anului 1996 (mai precis intre lunile iulie-octombrie). in regiunea de sud a tarii a evoluat o epidemie de meningoencefalita virala c [...]
Definitie Boala acuta foarte contagioasa, specific umana, produsa de virusul rujeolic, si caracterizeaza printr-o evolutie autolimitanta cu febra, ex [...]
Etiopatogenie Gonococii (Neisseriagonorrhoeae) sunt diplococi Gram-negativi, de forma unor boabe mici de fasole, aerobi, imobili, care nu formeazA¤ s [...]


Copyright © 2010 - 2019 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre bolile infectioase

Advertisements


Alte sectiuni
Boli si tratamente
Boli digestive
Boli cardiovasculare
Bolile infectioase
Definitii boli
Bolile cardiovasculare
Bolile respiratorii
Bolile digestive
Handicapurile
Bolile oaselor
Bolile alergice
Bolile venelor
Drogurile
Sistemul endocrin
Gamapatiile monoclonale
Bolile esofagului
Bolile stomacului si duodenului
Bolile intestinului subtire
Boli de colon, rect, anus
Bolile ficatului
Bolile cailor biliare
Bolile pancreasului
Bolile splinei
Bolile peretelui abdominal
Bolile peritoreului
Boli sexuale
Hiperuricemiile
Insomnia
Boli endocrine
Boli parazitare
Virusologie
Bolile psihice
Boli stomatologice
Boli cerebrale
Boli genetice
Boli alergice
Bolile ochiului
Bolile sangelui
Boli perete abdominal
Boli renale



Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat



Vezi toate intrebarile