Termen introdus de Gilbert si Carnot (1902), el desemneaza un sindrom de ascita, splenomegalie si hemoragie esofagiana cauzat de cresterea presiunii portale prin obstacol in calea circulatiei porte. Se clasifica in raport cu sediul obstacolului : 1) Prehepatica, prin obstructie fie a v. porte insasi fie a v. splenice (. 76). 2) Intrahepatica, prin obstacol in ficat (. 77). 3) Posthepatica, prin obstacol dincolo de ficat, adica intre ficat si cordul drept (sindrom Budd-Chiari, insuficienta cardiaca, pericardita constrictiva). Forma intrahepatica, cea mai frecventa, se clasifica, la rindul ei, in functie de patul sinusoidal din ficat : a) presinusoidala (chistosomiaza, boala lui Wilson); b) sinusoidala (compresiunea sinusurilor prin supraproductie de tesut fibros sau regenerare nodulara, ca in ciroza) si c) postsinusoidala (tot prin ciroza, prin compresiunea scurgerii venoase hepatice de catre lobulii distorsionati). Dupa cum se vede, hipertensiunea portala apare, in principal, ca o complicatie majora a cirozei hepatice. In consecinta, tratamentul ei este influentat hotaritor de probleme legate de starea ficatului cirotic.
Tratamentul cuprinde : 1) Masuri de urgenta pentru stapinirea hemoragiei din varicele esofagiene. 2) Alegerea pacientilor pentru sunt portosistemic. 3) Silirea momentului operatiei. 4) Alegerea procedeului operator. 5) ingrijirea complicatiilor postsunt. Pentru primul punct, "varice esofagogastrice". In ceea ce priveste alegerea pacientilor pentru sunt, ea se face in functie de riscul operator, risc care este in raport direct cu starea pacientului si cu gradul de insuficienta hepatica existent in momentul operatiei. Un risc operator mare prezinta pacientii cu ascita (ce nu raspunde la tratament medical), cu icter clinic, cu semne de tulburare neurologica, cu serumalbumine sub 3g%, cu testul floculatiei cefalinice intens pozitiv, cu retentie de BSP mai mare de 10%, cu bilirubinemie mult peste 1 mg% si cu timpul de protrombina prelungit in ciuda unui tratament de durata cu tamina K. Momentul interventiei dupa ce a trecut hemoragia este o problema de rationament chirurgical. Totul depinde de starea ficatului. Daca functia hepatica e rezonabil pastrata si In conformitate cu criteriile enumerate mai sus, atunci suntul poate fi executat prompt, imediat ce pacientul si-a revenit din efectul imediat al hemoragiei ti loul sau sanguin a fost readus la un nivel adecvat. Daca exista o alterare moderata a functiei hepatice atunci vom avea de hotarit intre riscul aminarii operatiei, cu pericolul unei a doua hemoragii si riscul executarii unei operatii precoce intr-un moment cind conditiile nu sint ideale. Daca alterarea hepatica este avansata, atunci este indicat sa se accepte o perioada de asteptare si pregatire de mai multe saptamini (cu-prinzind repaus la pat, alimentare rationala, etarea alcoolului, corectarea deficitelor de proteine si tamine) in speranta ca functia hepatica va fi resilita la un risc accepil. in ceea ce priveste procedeele chirurgicale indicate, "sunturi portosiste-mice". Odata operat, bolnavul ramine in urmarire pentru eventualele tulburari postsunt. Functia sa hepatica poate arata o scadere imediat dupa operatie, dar alterarea e reversibila si odata cu silizarea pacientului in timpul convalescentei se constata o ameliorare edenta. In ceea ce priveste coma hepatica, "encefalopatia hepatica postsunt". S-au semnalat recidiva hemoragiilor si persistenta varicelor, dar foarte rar. Trebuie precizata cauza, poate fi o tromboza a suntului (mai posibila dupa suntul splenorenal) sau poate fi un ulcer gastroduodenal (apare la 1525% dintre operatii cu sunt). Splenomegalia si hipersplenis-mul legate de hipertensiunea portala cedeaza dupa operatie, mai ales daca s-a realizat un sunt larg, generos, cum este cel porto-cav. in general, rezultatele precoce sint bune si mortalitatea operatorie este in continua scadere. Supraetuirea pe termen lung este de 70% peste cinci ani si 43% peste zece ani dupa un sunt executat cu succes. <