Este infectia ficatului si consta in doua tipuri : amebian si neamcbian (piogen). Diferenta are importanta, deoarece clinica, tratamentul si prognosticul sint diferite.
Abcesul amebian (rezultat al infectiei cu Entamoeba histoly-tica) se trateaza consertor, adica prin administrare de amebicide si punctie-aspiratie. Initial, cit timp trebuie facuta inca diferenta intre o
hepatita amebica si un abces, se instituie tratamentul cu clorhidrat de emetina, doze de 0,065 g pe 2i plna s-au dat 0,390,65 g in total. Trebuie tinut cont ca acest medicament este o toxina pro-toplasmica si ca poate da leziuni miocardice. Altii prefera cloro-china 0,09 g in prima zi si 0,3 g Zilnic, timp de 20 de zile, pina ce s-a dat un total do 6,9 g.
Cei mai multi pacienti cu hepatita amebiana raspund bine la tratamentul cu amebicide. Daca nu raspund inseamna ca exista supuratie si ca este indicata, in plus, ecuarea abcesului. Ecuarea unui abces amebian se face prin drenaj inchis : punctie-aspiratie, contaminarea cavitatii peritoneale fiind un pericol inutil. Procedeul se executa, insa, cu precautii maxime de sterilitate, deci in sala de operatie (infectia secundara creste riscul !). Imediat ce s-a patruns in abces se aspira un puroi tipic (sos de ciocolata). Se aspira cit mai mult posibil, de la eite sute de ml la 1 0003 000 ml. Dupa aceasta, rareori mai fi necesara o alta punctie-aspiratie. Astfel tratat, consertor, prin aspiratie si emetina, mortalitatea a scazut la 4%, pe cind drenajul deschis a dovedit un prognostic mult mai grav. Drenai deschis (incizie-drenaj) se face numai atunci cind in materialul aspirat am gasit microbi piogeni (ceea ce este foarte rar).
Abcesul piogen se trateaza prin antibiotice si drenaj deschis (chirurgical). Antibioterapia se indica pe baza rezultatului hemocul-urii au a examenului cultural din puroiul care a fost drenat. Pina vine rezultatul se poate face un calcul considerind sursa primiti de infectie. Astfel,
abcesele piogene secundare infectiilor tractului biliar sau gastrointestinal (dupa
apendicita sau diverticulita) sint provocate, de obicei, de bacterii Gram-negative. Dimpotri, abcesele piogene secundare septicemiei sint date, de obicei, de cocci Gram-pozitivi. Teoretic se prefera tetraciclinele care ating mari concentratii in ficat si in caile biliare.
Drenajul chirurgical este indicat in abcesul solitar sau in abcesele multiple mari. Calea de acces si incizia depind de pozitia abcesului. Pot fi transtoracica sau transabdominala, dar cheia este ca abordarea sa fie extraseroasa, pentru a nu mai contamina cavitatile seroase neinfectate. Totusi, dat fiind agentii antimicrobieni de care dispunem azi, drenajul transperitoneal nu mai este asociat cu mortalitate si morbiditate prohibitive. In momentul drenajului, din continutul cavitatii trebuie facut frotiu si examen cultural (aerob si anaerob). Trebuie excizat chiar un segment din membrana abcesului, pentru cultura si eluare histologica. Complicatiile (abces subfrenie, piopericard) se dreneaza concomitent.
