eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

loading...

Bolile ficatului

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » bolile ficatului

Chistul hidatic hepatic - simptomatologie, complicatii si tratament

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Chistul hidatic hepatic - simptomatologie, complicatii si tratament

CHISTUL HIDATIC HEPATIC

Agentul etiologic incriminat este Tenia echinococcus, care se prezinta sub 2 entitati distincte: granulosus (da chiste hidatice hepatice sau extra­hepatice), respectiv multilocularis sau alveolaris (da chist hidatic mai a­les hepatic; are raspandire geografica si aspect anatomo-clinic putin mai deosebit).

A. CHISTUL HIDATIC CLASIC

= tumora chistica hepatica, determinata de localizarea formei larvare a parazitului in ficat.

Frecventa este direct corelata cu raspandirea obiceiului cresterii oilor cu ajutorul cainilor, in conditii de igiena mai precara: Balcani, Africa de Nord, Australia, Noua Zeelanda, anumite regiuni din America de Sud.

1. Localizare:

- hepatica (80%),

- extrahepatica (20%) → poate fi oriunde: pulmonar, renal, splenic, car­diac, suprarenal, intraabdominal, cerebral, musculatura neteda sau stri­ata, retroocular intraorbitar, gonadal, mamar etc.; localizarea extra­hepatica poate fi primitiva sau secundara prin diseminare (intotdeauna trebuie cautat cu atentie si un CHH).

2. Etiologie:

T.E.granulosus = parazit cu dimensiunea de 5 mm - 2 cm, format din 3 portiuni: scolex (organ de fixare), gat si strobila (formata din 3-4 pro­glo­te, dintre care ultima este cea gestanta, continand ouale, care elibereaza embrionii he­xacanti).

Viermele are o dubla existenta parazitara: in stare adulta se gaseste in jejunul unor carnivore (caine, pisica, lup, vulpe, sacal) 333i84d , iar in stare lar­vara, sub forma de chist, se gaseste in viscerele unor mamifere care sunt gazde intermediare (oaie, porc, vaca, maimuta, om).

Ouale eliminate din intestinul animalului parazitat pot fi ingerate de una din gazdele intermediare; ajunse in intestinul acesteia, sub actiunea su­cului alcalin al primei portiuni intestinale, sunt eliberate si traverseaza peretele intestinal ajungand in circulatia portala; se opresc in ficat in 80 % din cazuri (chist unic 75 %, chiste multiple 25 %). Se descriu un mare ciclu echinococic (gazda definitiva → mediu extern → gazda in­ter­me­diara → gazda definitiva) si un mic ciclu echinococic (in corpul gazdei intermediare, prin ruperea chistului si diseminarea culelor proli­ge­re). Omul este o gazda intermediara accidentala si se contamineaza cel mai adesea prin manipularea cainilor.


Trebuie facuta diferentiere intre chistele primitive si chistele rezultate prin insamantare secundara (micul ciclu echinococic), ca si intre chistele primare (simple) si cele secundare (multiculare).

Chistul primar are aspect mai mult sau mai putin sferic; la exterior pre­zinta membrana dubla (cea externa este anhista si se numeste cuticula, cea interna este membrana germinativa sau proligera); in interior exista lichid hidatic clar („lichid de stanca”), care contine nisipul hidatic (sco­lecsi rezultati din evolutia chistului). La exterior exista parenchim hepa­tic care realizeaza o densificare numita perichist sau adventice (asema­nator unei capsule care franeaza dezvoltarea chistului), ce reprezinta punctul critic al tratamentului chirurgical. Cu timpul membrana proli­ge­ra (elementul viu al chistului) inmugureste si se poate efractiona (prin invechire sau contaminare cu continut biliar), generand fragmente care cad in interiorul cavitatii si formeaza culele proligere fiice. Pe ma­su­ra ce chistul imbatraneste, apar calcificari la nivelul peretilor (calcifi­ca­rea completa semneaza moartea parazitului, dar apare in cel mult 10 % din cazuri).


2. Fiziopatologie:

Pe masura ce chistul se dezvolta (creste in dimensiuni), disloca ramuri biliare si vasculare care se gasesc comprimate in perichist, in contact di­rect cu membrana germinativa (presiunea endochistica este de 6-7 ori mai mare decat presiunea endobiliara). Aceste canalicule biliare sufera in timp leziuni trofice, cu ulceratii ale peretelui si aparitie de solutii de continuitate intre sistemul biliar si spatiul virtual dintre perichist si mem­brana germinativa. Existenta unor micropori ai proligerei permite comu­nicarea chistului cu sectorul biliar, fiind posibile schimburi a caror direc­tie este dictata de gradientul de presiune existent intre aceste 2 com­par­timente: pe de o parte ajunge lichid hidatic in caile biliare, iar pe de alta parte patrunde bila in interiorul chistului.

Poluarea hidatica a cailor biliare se constituie intr-o agresiune chimica si alergica asupra arborelui biliar, manifestata cu precadere in sectoarele cu contact mai indelungat (colecist → colecistita hidatica si litiaza pa­ra­hidatica) si in zonele cu activitate sfincteriana (zona cistica → cisticita, zona oddiana → papiloodita edematoasa). In cazul comunicarii largi a chistului cu caile biliare, devine posibila evacuarea partiala a conti­nu­tului chistic (lichid hidatic, nisip hidatic, cule hidatice) in caile bi­liare, cu aparitia icterului obstructiv, a coledocului hidatic si a colangitei hidatice cu infectarea consecutiva a chistului. In caile biliare se vor gasi cule hidatice, iar microscopic se vor identifica scolecsi.

Poluarea biliara a chistului hidatic determina initial fenomenul de ­culatie endogena (formare de cule fiice generate de membrana proligera aflata in suferinta ca urmare a agresiunii biliare), chistul um­du-se cu cule fiice si nisip hidatic; ulterior se produce infectarea chistului (abces hidatic) si moartea acestuia (chisturile al caror continut este transformat biliar sunt chisturi moarte, inactive).

Teoretic, un chist integru (nepoluat biliar si deci neinfectat) ar trebui sa lase in urma dupa indepartarea completa o cavitate restanta „uscata”, ce­ea ce nu se intampla practic, cavitatea restanta fiind invadata inva­riabil de secretii biliare dupa cateva ore de la indepartarea chistului (exista ca­nalicule biliare deschise in perichist care nu sunt productive atat timp cat le comprima chistul in tensiune).

Concluzie: chistul hidatic este o boala cu localizare hepatica dar cu ma­nifestari predominant biliare, deoarece, in peste 90 % din cazuri, chis­tul comunica intermitent sau permanent cu caile biliare intrahepatice.

3. Simptomatologie:

In stadiul pretumoral (chist mai mic de 2-3 cm): simptomatologie saraca, caracterizata prin manifestari alergice intermitente (alergodermie, etc.) si sindrom dispeptic de tip biliar.

In stadiul tumoral apar diverse manifestari clinice, in functie de loca­li­zarea si dimensiunile tumorii:

- chisturile anterioare ale fetei convexe a ficatului se manifesta prin he­patomegalie posibil dureroasa (distensie a capsulei Glisson), posibila palpare a chistului (daca e periferic), la percutie se poate percepe „freamatul hidatic”, iar la auscultatia asociata cu percutie se poate percepe „vibratia hidatica”;

- chisturile posterosuperioare cu evolutie toracica prezinta o simpto­ma­tologie exclusiv toracica: dureri intercostale, tuse uscata, dispnee cu ca­racter intermitent; obiectiv, se constata largire a bazei hemitoracelui drept, abolirea vibratiilor vocale, frecatura pleurala;

- chisturile fetei inferioare a ficatului sunt mai greu accesibile la exa­me­nul obiectiv; pot da tulburari de tranzit abdominal sau de evacuare gas­trica, pot mima un hidrops cular sau o tumora renala;

- localizarea hilara se complica cu icter si/sau ascita;

- chisturile centrale genereaza hepatomegalie fara icter sau ascita, dar a­cestea pot apare ulterior.

In stadiul complicatiilor se adauga simptomatologia specifica acestora.

4. Diagnostic paraclinic:

                           

a) Imagistic:

- Rx abdominala simpla poate arata chisturi calcificate, posibila imagine hidro-aerica (daca a comunicat cu un organ), membrana hidatica (pluteste in lichid, variaza ca pozitie cu respiratia); in cazul chisturilor localizate pe domul hepatic se constata ascensionarea hemidia­frag­mu­lui drept, limitarea excursiilor diafragmatice, deformari  diafragmatice (imagine „in briosa” sau in „cocoasa de dromader”);

- echografie abdominala: reprezinta de multe ori punctul de plecare al evocarii diagnosticului; arata caracterul unic sau multiplu al co­lectiei lichidiene, posibil cu echogenitate neregulata (continut lichidian in ca­re plutesc cule fiice); chisturile sub 2 cm scapa diagnosticului;

- CT-scanner: precizeaza topografia leziunii;

- ERCP sau colangiografie transparietohepatica: in cazul prezentei ic­terului, pot obiectiva cauza acestuia;

- arteriografie selectiva de trunchi celiac sau splenoportografie: inlo­cu­i­te azi de echodoppler si echografia intraoperatorie (arata raporturile cu vasele importante);

- scintigrafie hepatica  cu Technetiu sau Aur: arata colectii peste 3-4 cm;  este mai putin sensibila la periferia ficatului; arata un defect de scin­ti­latie;

- punctia diagnostica sub ghidaj echografic sau computer-tomografic: metoda riscanta (posibile insamantari secundare sau reactii alergice); rezervata situatiilor dubitative.

b) Serobiologic:

- eozinofilie peste 6-8% (in peste 60% din cazuri);

- reactia Cassoni (IDR cu Ag hidatic): da multe reactii fals pozitive, ra­mane foarte mult timp pozitiva dupa vindecare; poate da accidente ana­filactice; citirea se face la 30 minute, 24 si 48 ore; reactia este pozitiva cand apare o papula eritematoasa de 1-2 cm diametru; pozitivare pre­co­ce la toti bolnavii cu chist hidatic (sensibilizare la substantele fil­tra­bile din lichidul hidatic), pozitivare tardiva la cei cu chist fisurat (sen­si­bilizare la fractiunea nefiltrabila din lichidul hidatic);

- reactia de fixare a complementului (Weinberg-Parvu): foarte bun pen­tru urmarirea postoperatorie (se negativeaza repede); da multe reactii fals pozitive;

- testul eozinofiliei provocate: eozinofilia cu 5-l0 % mai mica decat va­lorile anterioare reactiei Cassoni la 30 de minute de la injectarea intra­dermica  traduce starea de alergie hidatica;

- imunoelectroforeza cu antigen hidatic: este sensibila, specifica, se i­nac­tiveaza la 2-3 ani de la vindecare; este insa scumpa;

- reactia de hemaglutinare indirecta: da reactii fals pozitive si reactie in­crucisata cu Schistosoma si alte nematode; se negativeaza foarte lent;

- testul latex: este bun pentru screeningul de masa; se negativeaza foarte lent;

- testul ELISA cu Ag hidatic: este ieftin si util in screeningul de masa ( Uruguay, unde CHH e prezent la 1,2 % din populatie).

5. Complicatii evolutive:

a) Mecanice:

In evolutie poate apare ruptura chistului (CHH periferic poate rupe cap­sula Glisson):

- in cavitatea peritoneala, cu producere de hidatidoperitonita si insa­man­tare secundara; deversarea de lichid hidatic in cavitatea peritoneala are puternic efect alergizant, existand mare risc de soc anafilactic; daca a­laturi de elemente hidatice se gaseste si bila, este vorba de cole­pe­ri­to­nita hidatica; in unele cazuri, duce la formare de colectii perito­nea­le hidatice inchistate;

- in cavitatea pleurala, cu formare de hidatidopleurezie;

- in cavitatea pericardica, cu fenomene de tamponada cardiaca;

- in tubul digestiv, cu hidatidenterie (eliminarea elementelor hidatice in scaun);

- in bazinetul renal, cu hidatidurie;

- in plaman si apoi in bronhii, cu pneumonie si vomica hidatica;

- in VCI.

Prin cresterea progresiva in volum a chistului, pot apare fenomene com­presive pe organele din vecinatate (chistul hidatic are o crestere lenta, atingand 3 cm la 6 luni de la insertia sa hepatica si 10-20 cm in 10-l5 ani, moment cand este obisnuit intalnit in clinica).

b) Septice:

- infectarea chistului secundara procesului de fisurare, cu ingro­sarea pro­gresiva a perichistului;

- supuratia chistului, cu simptomatologie de abces hepatic.

c) Biliare:

- fisurarea chistului, cu aparitia de comunicari bilio-chistice; initial e­xista o circulatie a bilei spre cavitatea chistului, cu colorare bilioasa a lichidului hidatic; ulterior sensul se inverseaza, materialul hidatic ajun­gand in caile biliare si producand icter pasager, papiloodita ste­nozanta data de pasajul repetat; prin staza biliara poate rezulta colangita, cu in­fectarea secundara a chistului;

- ruptura chistului in caile biliare, manifestata prin dureri violente, icter mecanic brutal instalat si foarte posibil stare de soc anafilactic;

- diskinezii biliare consecutive modificarilor de pozitie ale culei bi­liare si modificarilor de dinamica generate si de un factor alergic re­prezentat de resorbtia albuminei si polizaharidelor din lichidul hidatic, cu rol hiperergic asupra motilitatii cailor biliare extrahepatice;

- litiaza biliara, care poate apare in 3 circumstante: litiaza biliara secun­dara prezentei continutului hidatic in caile biliare (nuclei pentru li­to­geneza - Juvara), litiaza  biliara parahidatica (modificari inflamatorii si diskinetice ale VB) si litiaza biliara posthidatica (aparuta in cavitatea restanta dupa indepartarea chistului hidatic);

- colecistita acuta de origine hidatica.

d) Ciroza hepatica: apare prin staza biliara, sangvina si factori alergici.

e) Hipertensiunea portala: mecanism presinusoidal, intrahepatic sau postsinusoidal.

6. Diagnostic diferential:

Este in principal echografic si se face in contextul clinic si paraclinic general cu:

- chistadenom si chistadenocarcinom hepatic;

- hematoame intrahepatice;

- chisturi seroase neparazitare;

- metastaze transformate chistic;

- abces hepatic.

7. Tratament:

Este obligatoriu chirurgical, dar exista si un tratament medical care pre­cede interventia.

Tratamentul medicamentos e aplicat in ultimii 10-l5 ani si consta in administrarea de:

- preparate imidazolice: Mebendazol (initial), Albendazol (actual) in doza de 10 mg/kgc/zi, in 2 prize (este paraziticid), administrat in ulti­ma luna dinaintea interventiei chirurgicale;

- chinolone: Praxitel (Praxiquantel) 50 mg/kgc/zi (scade riscul de dise­minare intraoperatorie), administrat in ultimele 2 saptamani inaintea interventiei chirurgicale.

Drenajul percutan sub control echografic sau CT este acompaniat de riscuri mari (abcese subfrenice, supuratii ale chistului, abces hepatic al cavitatii restante, insamantari peritoneale, coleperitoneu, hemoragii in­tra­hepatice si peritoneale, hemobilie, colangita)          s-a renuntat la el.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL (de electie):

Obiective:

= timpul hepatic;

 
- indepartarea chistului

- tratamentul cavitatii restante

- tratamentul complicatiilor biliare  =  timpul biliar.

Este esentiala obtinerea unei bune vizualizari a chistului, prin laparo­to­mie cu frenotomie sau chiar toracotomie atunci cand se impune; se reco­manda incizie subcostala, posibil prelungita si la stanga, sau incizie „in stea de Mercedes”, cu folosirea departatoarelor care ridica coastele; fica­tul este mobilizat prin sectionarea ligamentului falciform si a ligamen­te­lor triunghiulare.

A. Timpul hepatic consta in urmatoarele tipuri de interventii chirur­gicale:

1. Hepatectomie reglata: consta in exereza segmentului sau segmen­te­lor hepatice in care se afla chistul si realizeaza atat indepartarea chistului (impreuna cu perichistul) cat si tratamentul cavitatii restante.

Indicatie restransa la situatiile in care nu se sacrifica segmente de parenchim hepatic indemne: chisturile lobului hepatic stang si chisturile segmentelor anterioare (V si VI) ale lobului drept.

In caz de chist gigant care a distrus complet unul din lobii hepatici se realizeaza lobectomie (dreapta sau stanga).

Exereza segmentului VIII sacrifica deseori vena suprahepatica dreapta determinand si exereza segmentelor V, VI si VII (dreneaza venos in ace­lasi trunchi suprahepatic), de aceea este evitata in cazul chisturilor loca­lizate in segmentul VIII. Plaga hepatica  care rezulta  poate fi inchisa  cu drenaj extern  sau abandonata in peritoneu cu drenaj de vecinatate.

2. Perichistectomie totala (ideala): consta in exereza chistului in bloc impreuna cu perichistul si realizeaza atat indepartarea chistului cat si tratamentul cavitatii restante.

Este tehnica rezervata chisturilor plasate doar in segmentele anterioare ale ficatului si care au perichistul intens sclerozat sau calcificat (decelare mai usoara).

Hepatectomia reglata si perichistectomia ideala sunt metode radicale.

Chisturile posterioare localizate in lobul drept, chisturile centrale (IV posterior, V posterior) si cele din vecinatatea cavohepatica (II,I) fac riscante interventiile radicale (risc vascular deosebit)             in aceste situatii se opteaza pentru operatii conservatoare.


3. Operatii conservatoare: indeparteaza parazitul, dar lasa pe loc o ca­vitate restanta.

Presupun urmatoarea secventa de gesturi terapeutice:

a) neutralizarea (inactivarea) parazitului: are ca scop prevenirea insa­mantarii secundare si consta in introducerea prin punctie in cavitatea chistului, dupa izolarea riguroasa a campului operator, a unei substante hidaticide (solutie salina hipertona, formol 4-5 %, solutie de AgNO3 0,5 % preparata extemporaneu, sau H2O2), dupa care se asteapta 10-l5 mi­nute; in realitate este aproape imposibila distrugerea fertilitatii para­zi­tu­lui prin administrarea de substante caustice sau hipertone, acestea ra­ma­nand prea putin timp in contact cu parazitul si, prin necroza de coa­gulare a membranei proligere pe care o produc, nepenetrand in cavitatea ve­zi­culelor fiice sau in interiorul capsulelor proligere; de aceea, trebuie ca in momentul indepartarii parazitului sa se ia masuri de prevedere care sa impiedice scurgerea de lichid hidatic in cavitatea peritoneala;

b) indepartarea parazitului: presupune indepartarea chistului in totali­ta­tea sa, inclusiv a membranei proligere, folosind trocare speciale cu care se punctioneaza perichistul si chistul, cu aspirarea intregului continut hi­da­tic si toaleta atenta a cavitatii restante limitate numai la perichist, pen­tru a nu ramane resturi de membrana proligera sau cule fiice (se lar­geste incizia cavitatii chistului si se indeparteaza tot continutul cu lin­gu­ra si cu aspiratorul); apoi, se face examen atent al perichistului pentru a descoperi eventuale chisturi multiple sau comunicari cu caile biliare (da­ca se vad trebuie suturate cu fire „in X”, insa nu intotdeauna pot fi iden­tificate intraoperator);

c) tratamentul cavitatii restante hepatice (atitudinea fata de perichist): re­prezinta momentul delicat al operatiei, aproximativ 25 % din re­in­ter­ventiile dupa chist hidatic operat datorandu-se complicatiilor cavitatii restante (fistule biliare externe, abcese subfrenice, abcese hepatice, cole­peritoneu, etc.); recurge la una din urmatoarele tehnici chirurgicale con­ser­vatoare:

- drenajul extern al cavitatii restante: drenajul clasic (mar­su­pializare) fa­vorizeaza formarea de abcese ale cavitatii restante, abcese subfre­ni­ce si fistule biliare externe, motiv pentru care se prefera drenajul trans­omfalic imaginat si introdus de D. Burlui (realizat pe calea liga­mentului rotund hepatic repermeabilizat, asigura etanseitatea cir­cui­tu­lui, putand fi mentinut confortabil 28 zile - 3 luni, timp in care poate fi controlata diminuarea si disparitia cavitatii restante prin controale pe­riodice cu substanta de contrast, ca si efectuarea de spalaturi endo­ca­vi­tare sau administrari locale de solutii antibiotice); exista si posi­bi­litatea  drenajului  bipolar  al  cavitatii  restante (drenaj extern + drenaj biliar de tip Kehr cu un brat trecut daca e posibil pana la nivelul fis­tulei biliocavitare), eventual exteriorizat in maniera Burlui;

- perichistectomie partiala (dezoperculare Lagrot): se rezeca o parte din pe­richist, reducandu-se astfel volumul cavitatii restante; cavitatea re­zultata poate fi micsorata si mai mult prin insailarea unor fire en­do­cavitare de apropiere, cu plasarea unui tub de dren („tunelizare” pe tub de dren), sau prin plombaj epiploic (in cavitatile cu perete rigid); se prefera inchiderea etansa a cavitatii restante, cu drenare extra­pe­ri­to­neala, deoarece altfel exista risc de complicatii postoperatorii, re­pre­zentate de abcese subfrenice sau ale cavitatii restante si fistule biliare externe;

- anastomoza perichistodigestiva: este rezervata chisturilor marginale si­tuate in segmentele anterioare hepatice la bolnavi care nu ar suporta o interventie mai ampla de tip radical; se realizeaza cu stomacul sau cu jejunul (pe ansa in Y à la Roux, sau in W); unii evita anastomoza cu stomacul, datorita riscului sangerarii cavitare ca urmare a digestiei a­ci­dopeptice a perichistului; este bine a asocia un drenaj extern tem­po­rar transomfalic al cavitatii (permite efectuarea de lavaje cavitare si administrarea locala de antibiotice).

Atitudinea chirurgicala fata de perichist depinde de urmatorii factori:

- factori care determina mentinerea cavitatii restante: rigiditatea peri­chis­tului, secretii bilio-sangvine purulente, jena in tranzitul biliar, scleroza parenchimului  hepatic inconjurator, ciroza parahidatica;

- factori ce favorizeaza suprimarea cavitatii reziduale: supletea parenchi­mului inconjurator, supletea perichistului, uscarea cavitatii reziduale (li­gatura canalelor biliare comunicante, drenajul intern sau extern al ca­vitatii, asigurarea libertatii CBP).

B. Timpul biliar:

Daca nu sunt semne clinice sau echografice care sa indice un obstacol hidatic in CBP, interventia chirurgicala nu prevede gesturi biliare, cu ex­ceptia colecistectomiei care se efectueaza de principiu datorita patolo­giei culare frecvent asociate (90% din chisturi sunt comunicante cu caile biliare). Se recomanda efectuarea consecutiva a unei colangiografii transcistice pentru punerea in evidenta a unei eventuale fistule chisto­biliare ignorate si vizualizarea starii cailor biliare extrahepatice.

Daca sunt semne evidente de participare coledociana (icter, angiocolita, colecistita acuta), timpul biliar continua cu dezobstructia coledociana (coledocotomie, preferabil completata prin coledocoscopie care sa evi­dentieze starea regiunii oddiene) si restabilirea unui bun flux bilio­digestiv (drenaj biliar extern temporar tip Kehr, sfincterotomie oddiana sau anastomoza bilio-digestiva).

Endoscopia digestiva nu are indicatie in terapia chistului hidatic hepatic deoarece timpul biliar al interventiei se desfasoara cu ocazia laparo­to­mi­ei; s-au efectuat tentative de tratament prin chirurgie laparoscopica, dar aceasta cale expune la complicatii datorita insuficientei ei, motiv pentru care a fost abandonata.

B. CHISTUL HIDATIC DAT DE T.E.MULTILOCULARIS

Intalnit  mai  ales in  Elvetia,  Bavaria,  Japonia,  Coreea,  Rusia,  Muntii  Stancosi  (este numit si „forma tirolo-bavareza”). Anatomopatologic se prezinta ca un conglomerat de chisturi hepatice (asemanator unui fagu­re), cu continut gelatinos si membrana mai subtire. Este mult mai agre­siv, cu dezvoltare foarte rapida si distructie masiva de parenchim hepa­tic, generand un prognostic prost (in general deces in 5 ani de la diag­nostic). Se manifesta clinic prin icter mecanic, hepatomegalie dura si splenomegalie; impresioneaza mentinerea nealterata indelungata a starii generale, absenta ascitei si a tulburarilor digestive. Tratamentul consta in rezectie hepatica deoarece peretele hepatic nu e regulat afectat.



Galerie de imagini si poze medicale: chistul hidatic


imagine cu chistul hidaticimagine cu chistul hidatic imagini chistul hidaticimagini/poza chistul hidatic


Alte materiale medicale despre: Bolile ficatului

Suferinta hepatica, determinata de localizarea in ficat a stadiului larvar al parazitului cestod Taenia echinococcus. De aspectul unei formatiun [...]
a) Agentul etiologic. Agentul etiologic al bolii la om este forma larvara a unui parazit in forma de panglica (Taenia echinococcus), din clasa cestod [...]
a) Agentul etiologic. Agentul etiologic al bolii la om este forma larvara a unui parazit in forma de panglica (Taenia echinococcus), din clasa cestod [...]

Despre bolile ficatului

    Advertisements


    Alte sectiuni
    Boli si tratamente
    Boli digestive
    Boli cardiovasculare
    Bolile infectioase
    Definitii boli
    Bolile cardiovasculare
    Bolile respiratorii
    Bolile digestive
    Handicapurile
    Bolile oaselor
    Bolile alergice
    Bolile venelor
    Drogurile
    Sistemul endocrin
    Gamapatiile monoclonale
    Bolile esofagului
    Bolile stomacului si duodenului
    Bolile intestinului subtire
    Boli de colon, rect, anus
    Bolile ficatului
    Bolile cailor biliare
    Bolile pancreasului
    Bolile splinei
    Bolile peretelui abdominal
    Bolile peritoreului
    Boli sexuale
    Hiperuricemiile
    Insomnia
    Boli endocrine
    Boli parazitare
    Virusologie
    Bolile psihice
    Boli stomatologice
    Boli cerebrale
    Boli genetice
    Boli alergice
    Bolile ochiului
    Bolile sangelui
    Boli perete abdominal
    Boli renale

    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat


    Vezi toate intrebarile
    Copyright © 2010 - 2014 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
    Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
    Termeni si conditii -
    Confidentialitatea datelor - Contact