eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Bolile digestive

NAVIGARE RAPIDA: » Pagina principala » BOLI » bolile digestive

Boli ale aparatului digestiv


Desi aceste boli sunt mai rare decat cele pulmonare si cardiovasculare, ele ii par omului mai dramatice prin aparitia lor in plina sanatate si prin simptome care il alarmeaza: greturi, varsaturi, dureri abdominale, diaree. Daca la acestea se adauga si febra, inseamna ca la nivelul aparatului digestiv poate fi vorba de o infectie, mai frecvent microbiana. Varsaturile sau scaunul cu sange indica o complicatie de gravitate mai mare.
De mentionat ca unele din aceste simptome nu sunt totdeauna ui legatura cu aparatul digestiv, ele tinand si de alte organe invecinate: ficat \'pancreas, caile biliare, rinichi, organele genitale. De asemenea, unele simptome digestive sunt cauzate de tulburari ale sistemului nervos, de starile emotive si de diferite substante toxice. Dar diferentierea acestor simptome nu poate fi facuta de bolnav, ci numai de catre medic.

1. Ulcerul stomacal
Denumit si ulcer gastric, ulcerul stomacal se manifesta printr-o rana (ulceratie) la nivelul mucoasei stomacului. Suferinta se intalneste mai frecvent la barbati decat la femei si atinge persoanele de varsta medie.
Boala are numeroase cauze. in primul rand greselile de alimentatie atat cantitative, cat si calitative (dezechilibrul intre proteine, grasimi si glucide). Alimentarea la ore neregulate, consumul de alimente iritante, excitante (condimente, sosuri picante calea, alcool), la care se adauga fumatul, contribuie la declansarea bolii. Apoi stresul fizic (eforturi fizice excesive) si intelectual, starile nervoase, emotive si conflictuale, impreuna cu celelalte cauze, favorizeaza cresterea secretiei de acid in stomac, unul din factorii care produc si intretin ulcerul.

Boala se manifesta sub forma de crize de stomac dureroase, periodice, avand legatura cu alimentatia, mai ales primavara si toamna. De obicei, durerea apare la circa treizeci de minute dupa masa si este insotita de greturi si auri acide (acre). Din cauza durerilor, bolnal evita sa se alimenteze si slabeste. La unii bolnavi durerile apar si inainte de masa si se calmeaza dupa ce mananca sau dupa bicarbonat de sodiu.
Ulcerul gastric netratat poate produce doua complicatii grave: perforatia si hemoragia. in momentul perforatiei bolnal simte o durere puternica la nivelul stomacului, ca o impunsatura de cutit, urmata de teama, neliniste, paloare a fetei, transpiratii.

Bolnal ia o pozitie aplecata, isi apasa palmele pe locul dureros si se fereste sa respire adanc pentru a nu-si mari durerea. Daca perforatia a atins un vas de sange mai mare, bolnal prezinta o hemoragie care se manifesta prin varsaturi cu sange proaspat, rosu. In cazul in care bolnal nu varsa sangele, acesta trece in intestin, unde se digera si apoi se elimina cu materiile fecale care capata o culoare negricioasa (melena). Alteori sangerarea ulcerului este mica, dar permanenta, care poate duce la anemierea cronica a bolnalui (hemoragii oculte). Tn unele situatii prezenta sangelui in scaun se pune in evidenta prin reactia Adler.

Cercetarea acidului clorhidric din secretia stomacului, extrasa cu ajutorul unui tub de cauciuc, arata valori foarte mari ale aciditatii gastrice. Iar in caz de complicatii hemoragice se constata o scadere a numarului de globule rosii, a hemoglobinei, hematocritului si a fierului din serul sanguin. in ulcerul gastric cronic, cu complicatii (perforatie, hemoragie, suprainfectie), se adauga si cresterea moderata a globulelor albe, a reticulocitelor si a vitezei de sedimentare a hematiilor.

Varsaturile cronice duc la pierderea de minerale: sodiu, potasiu, clor. De aceea concentratia acestor elemente in sange este mult scazuta, iar organismul este deshidratat ca urmare a pierderilor de lichide prin varsaturi.
Diagnosticul ulcerului gastric se pune pe baza examenului radiologie, iar tratamentul corect se face in spital. Crizele dureroase se calmeaza cu Algocalmin, Paracetamol si antispastice (Lizadon, Scobutil), Calmogastrin, Ulcerotrat, cu bicarbonat de sodiu, daca bolnal nu varsa sange. In caz ca bolnal varsa dupa medicamente, acestea (Lizadon, Paracetamol, Algocalmin) se pot da sub forma de supozitoare. Nu se va intrebuinta Aspirina (acid acetilsalicilic). in cazul complicatiilor mentionate, bolnal va fi transportat de urgenta la spital.

2. Ulcerul duodenal
Spre deosebire de ulcerul stomacal, leziunea ulcerativa din ulcerul duodenal se afla la nivelul duodenului, adica la acea parte a tubului digestiv care leaga stomacul cu intestinul subtire. Ulcerul duodenal are aceleasi cauze, simptome si complicatii ca si ulcerul gastric, cu deosebirea .ca durerile apar dupa trei-patru ore de la servirea mesei, in special seara si noaptea. Dar diagnosticul de ulcer duodenal se poate pune doar prin examenul radiologie.
Investigatiile de laborator au aceleasi indicatii si dau aceleasi informatii ca si in cazul ulcerului gastric. Totusi, in lipsa unor hemoragii la nivelul duodenului, numarul de globule rosii poate fi mai mare decat normal.

3. Infectiile intestinale
a) Apendicita acuta. Inflamatia apendicelui, organ situat intre intestinul subtire si cel gros, in partea dreapta a abdomenului, se numeste apendicita. Inflamatia este cauzata de infectia apendicelui cu o serie de microbi existenti in mod normal in intestin.
Boala poate incepe brusc, in decurs de cateva ore, mai ales la copii si adolescenti, sau poate sa se instaleze mai lent, inselator. La inceput bolnal simte o jena dureroasa in partea dreapta a abdomenului, care dupa cateva ore sau zile se transforma intr-o durere puternica sub forma de colica (colica apendiculara). Durerea se accentueaza prin apasarea abdomenului in regiunea respectiva.

In acelasi timp, apar si alte simptome: greturi, varsaturi, limba incarcata, stare generala rea si febra (38-39C), puls frecvent, peste 100 pe minut, mai rar diaree. in fata acestor semne, se va banui o apendicita si bolnal trebuie consultat de medic care va sili daca este nevoie de operatie chirurgicala. Altfel, apendicita devine purulenta, iar prin perforarea apendicelui, puroiul poate ajunge in abdomen producand peritonita.In faza acuta a bolii, analiza sangelui arata o crestere a globulelor albe, peste 12 000, cu predominanta (peste 80 %) a celulelor neutrofile.
Pana cand va fi vazut de medic, bolnal va sta in repau* la pat si i se vor pune comprese reci sau punga cu gheata pe locul dureros. Se va alimenta cu lichide (supe, sucuri de fructe, ceaiuri). Nu i se vor da bolnalui antinevralgice, calmante ale durerii sau purgative.

b) Febra tifoida este cauzata de bacilul tific (Salmo-nella typhi) si este o infectie contagioasa care se transmite prin apa si alimentele contaminate cu acest microb. Ustensilele de bucatarie, mustele, mainile murdare pot, de asemenea, vehicula boala. Infectia care se intalneste numai la om este localizata la nivelul -intestinului subtire, dar microbul trece si in sange. De obicei, infectia are un caracter epidemic insa se intalneste frecvent si in cazuri izolate.
Dupa o incubatie de una-doua, rar trei saptamani, boala incepe cu lipsa poftei de mancare, limba incarcata, dureri abdominale, musculare si de cap si febra. Dupa circa o saptamana, pe piept, spate si abdomen apar pete rosietice. De la caz la caz se mai intalnesc: greturi, varsaturi, diaree sau constipatie, stare generala rea, cu slabire. Ficatul si splina sunt marite. O complicatie de temut este perforatia intestinala, daca boala nu este tratata de timpuriu cu antibiotice.

In cursul bolii, din sange (hemocultura). din materiile fecale (coprocultura), din urina (urocultura) si din bila (bilicultura) se poate izola in laborator bacilul tific. La unele persoane acest microb poate persista in intestin sau in vezica biliara chiar dupa vindecarea bolii. De aceea este necesar ca persoanele respective sa-si faca coproculturi repetate si tratament, in vederea sterilizarii bacteriologice, pentru ca ele sa nu devina purtatori de microbi care sa raspandeasca boala. in febra tifoida, globulele albe sanguine sunt scazute sub normal si predomina limfoci-tele. Numai cand boala se complica cu perforatia intestinala si cu abcese in diferite organe se constata o crestere a globulelor albe si a celulelor neutrofile.

Dupa trecerea perioadei febrile, in ser se pun in evidenta, prin reactia Widal, anticorpii antitifici, in concentratii foarte mari dupa prima saptamana de boala. Persoanele vaccinate contra febrei tifoide prezinta si ele in sange astfel de anticorpi, dar in concentratii .mult mai mici, de pana la zece ori. Bolnavii care au suferit de febra tifoida raman imuni la boala toata viata.
c) Febrele paralifoide sunt cauzate tot de bacterii din familia salmonelelor: Sahnonella paratyphi A. B si C, care se transmit la om pe aceleasi cai ca si febra tifoida.

Numai ca simptomele bolii sunt mai usoare si uneori necaracteristice daca nu se dezvolta in cadrul unei epidemii sau toxiinfectii alimentare. Microbii se localizeaza la nivelul intestinului, dar ei se pot raspandi prin sange aproape la toate organele corpului. Si alte salmonele, care depasesc 2500 de tipuri si subtipuri si care majoritatea se gasesc la animale, pot imbolnavi omul, producandu-i salmo-neloze (: Bolile infectioase). Si in aceste salmoneloze diagnosticul de laborator se face la fel ca si la febra tifoida.

d) Dizenteria, o boala specific umana, este produsa de bacterii din genul Shigella si se intalneste mai frecvent in sezonul cald sub forma de epidemii de diaree. Apa si alimentele contaminate constituie surse de infectie pentru om. Infectia este localizata la nivelul intestinului gros.
Dupa doua-opt zile de incubatie, boala incepe aproape brusc cu simptome digestive: varsaturi, dureri abdominale, diaree, febra si stare generala rea. Scaunele sunt frecvente, pana la 20 in 24 de ore, apoase, mucoase si cu sange. In cazurile grave, diareea slabeste si deshidrateaza pe bolnav.
Netratata la timp cu sulfamide sau antibiotice, boala poate trece in cronicitate, iar bolnal devine purtator sanatos de microbi, pe care ii elimina in mediul extern (sol. apa).

Examenul materiilor fecale pune in evidenta bacterii din genul Shigella, iar in sange se constata cresterea numarului de globule albe. Tratamentul cu antibiotice se face pe baza rezultatului antibiogramei care arata la ce antibiotic este sensibil microbul.
e) Holera este o infectie acuta a intestinului subtire, determinata de vibrionul holeric (Vibrio cholerae), care se intalneste numai la om. Boala exista permanent in unele tari cu clima tropicala sau subtropicala din Africa, Asia, America, iar in tarile din Europa, inclusiv in tara noastra, este o boala adusa de calatori.

Infectia este transmisa de omul bolnav prin maini, obiecte, apa si alimente contaminate cu microbul respectiv. Alimentele de origine acvatica (peste, scoici, crabi), daca nu sunt suficient de fierte, pot, de asemenea, transmite infectia.
Boala incepe brusc, dupa o incubatie de una-cinci zile, cu simptome digestive: varsaturi, diaree apoasa care ajunge la cantitati de cinci-opt litri pe zi, slabire, dureri musculare, stare generala rea, fara cresterea temperaturii. Din cauza deshidratarii, a pierderii de minerale (sodiu si potasiu) prin varsaturi si diaree, precum si a intoxicarii grave a organismului cu toxinele eliberate de vibrionul holeric, boala da o mortalitate mare (pana la 50 %) daca nu se face un tratament cu antibiotice si rehidratare.

Diagnosticul corect se pune numai pe baza izolarii vibri-onului holerei din materiile fecale si varsaturile bolnalui. In sangele bolnavilor se constata o scadere a electrolitilor: clor, sodiu, potasiu.
Se recomanda persoanelor care se intorc in tara din regiunile unde bantuie holera, sa-si faca analiza materiilor fecale, chiar daca nu prezinta simptome de holera, caci s-ar putea sa fie purtatoare de vibrioni holerici, pe care ii pot raspandi in tara.
f) Toxiinfectiile alimentare se intalnesc dupa consumul de alimente contaminate masiv cu diversi microbi: salmo-nele, shigele, vibrioni, bacili coli, bacili proteus, baciIi botulinici, stafilococi, streptococi etc.

Contaminarea alimentelor se face de catre om, inainte sau dupa prepararea lor, sau de catre animale (in special rozatoare), -insecte. Alimentele cu risc crescut pentru toxiinfectii sunt: ouale, laptele nefiert, frisca, inghetata, cremele, maioneza, pestele, carnea tocata, mezelurile, conservele de casa.
In majoritatea cazurilor, toxiinfectiile au un caracter epidemic, imbolnavindu-se mai multe persoane care au consumat aceleasi alimente. Toxiinfecpla se datoreste pe de o parte prezentei microbilor in intestin, pe de alta parte toxinelor pe care acesti microbi le elibereaza in alimente si in organism. Caci exista situatii in care, desi alimentele contaminate anterior cu microbi sunt fierte, se distrug numai microbii insa nu si toxinele lor.

Acestea, ingerate, determina simptome toxice in organism. Unii microbi, care formeaza spori, nu mor nici la temperatura de fierbere a alimentelor, asa ca daca aceste alimente nu se consuma imediat dupa preparare, sporii inviaza\", devin bacterii, se inmultesc si elibereaza toxine in alimentul respectiv.
In raport cu specia de microb, perioada de incubatie a bolii este de 4-24 ore. Simptomele constau in greturi, varsaturi, colici abdominale cu balonari, diaree, dureri de cap, transpiratii, stare generala rea. in cazul consumului de alimente contaminate cu bacterii vii, acestea, inmultindu-se in intestin, produc si febra (39-40 C), cu cresterea globulelor albe si a celulelor neutrofile din sange. Daca exista o pierdere mare de apa si elemente minerale prin varsaturi si diaree, atunci se constata o scadere a concentratiei sanguine de clor, sodiu si potasiu.

Analiza bacteriologica a alimentelor suspecte, a varsaturilor si materiilor fecale ale bolnalui poate pune in evidenta microbul cauzator. Daca bolnal n-a at varsaturi in primele patru-sase ore de la intoxicatie, ele se vor provoca pentru a elimina o parte din alimentele mancate. Apoi i se vor da bolnalui sase- zece comprimate de Carbocif sau de carbune medicinal. In caz de colici se da o leta de Lizadon sau Distonocalm. Prezenta febrei presupune o infectie si se trateaza cu Saprosan, Furazolidon, dar nu cu antibiotice. Varsaturile se combat cu Emetiral sau Torecan.
Pierderile de apa prin varsaturi si diaree se inlocuiesc cu ceaiuri de menta, musetel si supe sarate.

4. Tumorile digestive
Tumorile benigne (polipii) sau maligne (cancerele) ale aparatului digestiv pot fi localizate la esofag, stomac si intestine. Se intalnesc mai frecvent la persoanele trecute de 50-60 de ani, in special la barbati. inca nu se cunoaste precis cauza acestor tumori, dar se presupune ca boala este favorizata de excesele alimentare, mai ales in grasimi, mesele la ore neregulate, alimentele prea fierbinti ori prea reci sau conservate prin sare si afumare, folosirea alcoolului, tutunului, condimentelor. Se presupune ca gastrita repetata si ulcerul gastric netratat, cu timpul, se pot transforma in cancer.

Simptomele subiective si obiective ale cancerului digestiv nu sunt specifice si ele apar prea tarziu, dupa luni si ani de la inceputul leziunii canceroase. Totusi, daca in aceasta perioada se observa cu atentie unele semne, orice persoana poate consulta un medic care ii va recomanda unele investigatii ce au ca scop descoperirea bolii intr-un stadiu timpuriu, cand poate beneficia de tratament chirurgical. Astfel, scaderea progresiva a poftei de mancare si a greutatii corpului, aparitia de greturi, varsaturi, balonari dupa mese, indigestii repetate, dureri abdominale, greutate la inghitit, scaune cu sange de culoare negricioasa, diarei si constipatii repetate, anemie, oboseala, ameteli, atunci sunt necesare investigatii si analize suplimentare, care sa arate nu numai existenta unei tumori, ci si locul unde este situata pe traseul aparatului digestiv.

Intr-o faza mai inaintata cand tumora preseaza sau astupa partial ori total un segment al tubului digestiv, alimentele trec cu greutate spre stomac si intestine sau nu se mai pot evacua gazele si materiile fecale (ocluzie intestinala).
In fazele initiale ale cancerului digestiv analizele medicale sunt normale. Doar cand apar simptomele amintite se pot depista unele perturbari. Astfel, in cancerul \"stomacului, aciditatea secretiei gastrice este scazuta sau absenta, iar uneori in sucul gastric examinat la microscop se gasesc celule canceroase si globule rosii. Micile sange-rari ale tubului digestiv se pun in evidenta prin cercetarea sangelui in materiile fecale, cu ajutorul reactiei Adler sau prin cercetarea la microscop. Analiza trebuie repetata saptamanal deoarece hemoragia digestiva nu este permanenta.

Cand pierderea de sange prin fecale este mai mare de 50 ml, atunci sangerarea se observa si cu ochiul liber. Scaunul are o culoare negricioasa, cand provine din partile superioare ale tubului digestiv (stomac, duoden), deoarece este digerat pe parcursul trecerii sale prin intestin. Daca sangele are o culoare rosie, atunci el poate proveni mai ales din partile terminale ale intestinului, in special din tumorile colonului, rectului sau din hemoroizi.
Sangerarea indelungata duce la anemie, fapt ce se traduce prin scaderea numarului de globule rosii si a hemoglobinei. Din cauza anemiei, ca si datorita intoxicarii organismului cu substante canceroase, viteza de sedimentare a hematiilor este foarte crescuta si constituie un semnal de alarma. Doar cand se suprapune si o infectie digestiva, creste si numarul globulelor albe si al celulelor neutrofile.

5. Parazitozele intestinale
Parazitii intestinali ai omului se localizeaza la nivelul intestinului subtire (duoden, jejun, ileon) si gros (colon). Omul se infecteaza cu paraziti sau ouale acestora, cu ocazia consumului de apa si alimente contaminate. imbolnavirea cu tenii se face prin consumul carnii infestate de porc, vita sau peste.
Majoritatea acestor paraziti sunt inghititi sub forma de oua, care, o data ajunse in intestin, dau nastere la paraziti adulti. Acestia cresc, se hranesc cu hrana destinata omului, apoi depun oua care sunt eliminate in mediul extern (pamant, apa) prin materiile fecale. De aici pot contamina alte persoane si astfel Giclul evolutiv al parazitului reincepe. Diagnosticul de parazitoza intestinala nu se poate pune numai pe baza simptomelor care sunt sarace, necaracteristice, iar uneori absente.

Totusi semne ca: lipsa poftei de mancare, greata, varsaturi, diaree, colici abdominale, indispozitie, usoara anemie sau slabire pot indica existenta unor paraziti intestinali. Anemia si slabirea din timpul parazitozelor intestinale se datoreste atat sustragerii hranei corpului de catre paraziti, cat si secretarii de catre acestia a unor toxine care produc o intoxicare generala a organismului si o stare alergica (astm, pneumonie parazitara, urticarie). Aceasta stare este mai daunatoare la copii caci le opreste dezvoltarea lor fizica si psihica. Bolnal nu isi da seama ca este posesorul unor paraziti intestinali, mai ales daca este copil mic.

Numai eliminarea lor in materiile fecale poate pune diagnosticul, cum este cazul limbricilor, teniei, oxiurilor. Dar in majoritatea cazurilor diagnosticul se precizeaza dupa examinarea microscopica a bilei prin tubaj duodenal\" sau a materiilor fecale, unde se cauta ouale de paraziti. in lichidul biliar se pune in evidenta parazitul lambliazei (Lamblia sau Giardia) si mai rar parazitul galbezei (Fasciola hepatica).
In materiile fecale se gasesc ouale urmatorilor paraziti: limbricul sau ascaridul (Ascaris lumbricoides), panglica (Taenia), tricocefalul {Trichuris trichiura), botriocefalul (Diphyllobothrium latuin), oxiurul {Enterobius vermicularis).

Mai rar se gasesc si alte oua de paraziti, in special la mineri, la persoanele care au calatorit in regiunile tropicale si subtropicale: Deoarece parazitii depun oua doar la anumite perioade, pentru a le descoperi la examenul microscopic, analiza fecalelor trebuie repetata de doua-trei ori.
Analiza sangelui pune in evidenta deseori cresterea numarului de celule eozinofile, peste 8-l0%, scaderea numarului de globule rosii si a concentratiei de hemoglobina, precum si scaderea cantitatii de proteine din sange.

6. Lambliaza
Lambliaza sau Giardioza este o boala a intestinului subtire_ (duoden), produsa de Giardia intestinalis sau Giardia lamblia, un parazit microscopic mobil.
Omul se infecteaza cu chisturi de Giardia prin apa ori prin alimente vegetale proaspete, contaminate si nespalate (fructe, salate). Alteori, introducerea parazitului in aparatul digestiy se face cu ajutorul mainilor nespalate.
Boala se intalneste mai frecvent la copii decat la adulti, dar nu in toate cazurile apar semne de suferinta. Majoritatea bolnavilor se g mult timp de o diaree, care nu se vindeca cu medicamente antiinfecpoase obisnuite caci lambliile nu sunt distruse de sulfamide si antibiotice.

Scaunele in numar de trei-cinci pe zi sunt moi, uneori de culoare verzuie. Cu timpul bolnal prezinta si alte semne digestive: greata, varsaturi, lipsa poftei de mancare, balonari, dureri abdominale usoare la care se adauga dureri de cap, oboseala, tulburari nervoase si oculare. Toate aceste simptome pot sa se amelioreze fara tratament, pentru ca apoi, dupa cateva zile sau saptamani sa reapara. De aceea diagnosticul clinic de lambliaza este foarte greu de pus. Numai laboratorul poate preciza cauza bolii prin descoperirea in lichidul din duoden (extras cu sonda) a parazitilor.

De asemenea, parazitii se pot gasi si in materiile fecale daca acestea sunt diareice si proaspete. Dar de cele mai multe ori parazitii se elimina in fecale sub forma de chisturi, imobili, care se pun in evidenta prin examenul microscopic.
De mentionat ca bolnavii fara simptome de lambliaza pot elimina prin fecale in mediul extern (apa, sol, vegetale) chisturi de Lamblia, care sunt la originea infectarii altor persoane. De asemenea, dupa tratamentul cu Metronidazol sau Flagyl se va repeta examenul materiilor fecale de mai multe ori pentru a constata daca bolnal mai elimina chisturi de Giardia lamblia.



Alte materiale medicale despre: Bolile digestive

Florile de galbenele au actiune calmanta si cicatrizanta pentru aceste afectiuni. Ceaiul se prepara din plante enflorescente, 2 lingurite la o [...]
Infectiile urinare joase de tip cistita sint la fel de frecvente ca si infectiile cailor aeriene superioare. Infectia urinara reprezinta unul din f [...]
Florile de galbenele au actiune calmanta si cicatrizanta pentru aceste afectiuni. Ceaiul se prepara din plante enflorescente, 2 lingurite la o [...]

Copyright © 2010 - 2024 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre bolile digestive

    Alte sectiuni
    Boli si tratamente
    Boli digestive
    Boli cardiovasculare
    Bolile infectioase
    Definitii boli
    Bolile cardiovasculare
    Bolile respiratorii
    Bolile digestive
    Handicapurile
    Bolile oaselor
    Bolile alergice
    Bolile venelor
    Drogurile
    Sistemul endocrin
    Gamapatiile monoclonale
    Bolile esofagului
    Bolile stomacului si duodenului
    Bolile intestinului subtire
    Boli de colon, rect, anus
    Bolile ficatului
    Bolile cailor biliare
    Bolile pancreasului
    Bolile splinei
    Boli perete abdominal
    Bolile peritoreului
    Boli sexuale
    Hiperuricemiile
    Insomnia
    Boli endocrine
    Boli parazitare
    Virusologie
    Bolile psihice
    Boli stomatologice
    Boli cerebrale
    Boli genetice
    Boli alergice
    Bolile ochiului
    Bolile sangelui
    Boli perete abdominal
    Boli renale

    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Unde se incadreaza problema medicala?

    Scrie codul din imaginea alaturat

    Vezi toate intrebarile