eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Bolile alergice

NAVIGARE RAPIDA: » Pagina principala » BOLI » bolile alergice

Mediatorii chimici alergici si mecanismele


BIOCHIMICE IMPLICATE IN LIBERAREA LOR

Unirea antigenului cu anticorpul constituie doar o prima veriga dintr-un lant de procese ce duc la expresia clinica a reactiilor alergice. Aceasta prima veriga, dealtfel singura specifica, declanseaza o serie de modificari biochimice care duc, intre altele, la liberarea in tesuturi si umori a unor substante biologic active, denumite in mod curent, prin analogie cu mediatorii chimici din sistemul nervos, mediatori alergici. Cu toate ca exista controverse privind rolul acestor substante in producerea fenomenelor alergice , se poate totusi afirma ca mediatorii alergici constituie o componenta importanta, desi poate nu totdeauna decisi, in patogenia oricarei reactii alergice. Unii dintre acesti agenti chimici (histamina, acetilcolina, serotonina, potasiul) sint constituenti normali ai tesuturilor si se gasesc depozitati sub forma inacti in anumite celule (histamina, serotonina) sau in toate celulele (potasiul). Alti mediatori alergici, cum sint bradikinina, anafilatoxina si SRS-A (slow reac-ting substance of cmaphylaxis) provin din precursori inactivi sub actiunea unor enzime actite de reactia antigen-anticorp.
Cu toate ca asemenea mediatori chimici participa foarte probabil la producerea tuturor tipurilor de reactii alergice, o contributie importanta a lor a fost demonstrata deocamdata cu certitudine doar de reactiile alergice de tip anafilactic sau atopic, in care liberarea sau formarea lor se produc relativ exploziv. Participarea unuia sau a altuia dintre mediatori la producerea reactiilor alergice se sprijina in general pe patru grupe de argumente experimentale:
a) similitudinea dintre simptomele si fenomenele fiziopatologice alergice, pe de-o parte, si efectele farmacologice ale substantei respective, pe de alta parte;
b) prezenta unor cantitati importante de mediator sau de precursor in tesuturile organismului si liberarea lui in decursul reactiilor alergice;
c) suprimarea sau atenuarea reactiilor alergice de catre antagonistii farmacologici ai mediatorului respectiv;
d) atenuarea reactiilor alergice in urma scaderii, prin diverse tratamente, a cantitatii de mediator sau de precursor din tesuturi.
Histamina. Histamina este mediatorul alergic cel mai mult studiat si al carui rol in patogenia reactiilor alergice a fost destul de bine silit . Un numar impresionant de cercetari consacrate rolului histaminei in producerea reactiilor alergice au fost trecute in revista intr-o monografie recenta . In mod foarte rezumativ, se poate afirma ca liberarea de histamina este un fenomen care insoteste in mod constant reactiile anafilactice la animale si om. Tinind seama de cantitatile de histamina liberate in cursul reactiilor anafilactice si de reactivitatea tesuturilor majoritatii animalelor si ale omului fata de aceasta substanta, se poate considera ca la cobai, ciine, iepure si om histamina reprezinta un agent care contribuie la producerea modificarilor fizio-patologice din reactiile alergice in general si in cele anafilactice in particular. Majoritatea fenomenelor alergice, inclusiv socul anafilactic la ciine si iepure, nu sint influentate intr-o masura apreciabila de tratamentul cu antihistaminice sau de scaderea cantitatii de histamina din tesuturi prin tratamentul cu substante liistamo-liberatoare. Luate in ansamblu,, datele experimentale existente arata ca, in afara de moartea supraacuta din socul anafilactic la cobai, histamina nu constituie mediatorul principal al reactiilor anafilactice. Efectul antialergic exercitat de substantele antihistaminice. mai ales cind sint utilizate in doze mari, nu trebuie atribuit exclusiv actiunii antihistaminice propriu-zise. De asemenea, nici efectul antialergic obtinut cu unele substante histamino-liberatoare nu trebuie considerat ca fiind datorat in primul rind scaderii cantitatii de histamina tisulara. Substantele antihistaminice, ca si cele histamino-libera-. toare, isi exercita influenta favorabil asupra reactiilor alergice nu numai prin antagonizarea efectelor histaminei, respectiv prin scaderea cantitatii ei in tesuturi, ci si prin interferarea reactiilor enzimatice care conduc la liberarea altor mediatori alergici nehistaminici sau prin contracararea efectelor acestora.


Acetilcolina. Desi o serie de date experimentale (2) arata ca acetilcolina se libereaza in timpul socului anafilactic cel putin din unele organe si la unele specii animale, cantitatile de acetilcolina puse in evidenta in toate situatiile sint mult prea mici pentru ca. tinind seama de ritmul extrem de rapid cu care este inactita de catre colines-teraza, sa poata exercita efecte farmacologice de mare amploare. Aceste date constituie totusi un temei pentru inglobarea acetilcolinei in rindul mediatorilor anafilactici (2) , avind probabil o pondere mai mare in generarea unor efecte anafilactice localizate la nivelul unor anumite structuri, decit in producerea reactiilor generale.
Serotonina. Date experimentale arata ca, desi in cursul reactiilor anafilactice se produce o liberare importanta de serotonina din plachete si din mastocite la multe specii animale, rolul acestei amine in patogenia reactiilor alergice este insignifiant la om si la animalele de laborator, cu exceptia soarecelui, pentru care serotonina constituie foarte probabil mediatorul major al reactiilor alergice de tip imediat .
Bradikinina. Dotata cu actiuni puternice bronhoconstrictoare, so-dilatatoare si de crestere a permeabilitatii sculare, bradikinina este insa extrem de repede inactita in organism de polipeptidazele din singe si tesuturi. De aceea, chiar in socul anafilactic la iepure, unde s-a evidentiat in mod constant prezenta bradikininei in singe, concentratiile atinse sint foarte mici, de ordinul nanogramelor pe ml . Faptul ca aspirina si fenilbutazona antagonizeaza hipotensiunea si tulburarile de permeabilitate sculara provocate de bradikinina , precum si unele reactii anafilactice la iepure si cobai , nu constituie nici el un argument decisiv pentru un rol major al bradikininei in patologia reactiilor alergice, deoarece asemenea efecte sint obtinute numai cu doze subtoxice de deriti salicilati sau pirazolonici, doze ce inhiba foarte probabil mecanismele enzimatice ce conditioneaza liberarea de histamina, SRS-A, precum si de alti mediatori alergici .
SRS-A. SRS-A este denumirea data unui factor (sau factori) ce provoaca o contractie caracteristica (cu perioada de latenta de peste 1015 secunde, instalare lenta si mult mai rezistenta la spalare decit cea hista-minica) a musculaturii bronhiilor de cobai si om, precum si a ileonului de cobai si care apare la adaugarea antigenului specific in lichidul de perfuzie a plaminilor de cobai sau in lichidul de incubare a feliilor de plamini de cobai sensibilizati sau de la indivizi astmatici . Fiind rezistent la antihistaminice, SRS-A poate fi dozat biologic pe ileonul de cobai tratat cu antihistaminice. O proprietate remarcabila a SRS-A o constituie potentarea raspunsului ileonului de cobai la actiunea histami-nei . Musculatura bronsica umana este cu mult mai sensibila la actiunea SRS-A decit musculatura bronhiilor de cobai, pisica, iepure si ciine, fapt ce arata ca acest factor poate sa aiba o importanta deosebita in patogenia astmului bronsic alergic uman . Existenta unui paralelism strins intre liberarea de histamina si de SRS-A sprijina ideea ca cele doua substante au origine comuna, in mastocite . Spre deosebire insa de histamina, care este liberata din depozite intra-celulare preexistente, SRS-A se formeaza ca rezultat al desfasurarii reactiei antigen-anticorp la nivelul membranei celulare mastocitare, prin scindarea enzimatica a unor componente lipoproteice ale acesteia.
Potasiul. Cresterea kaliemiei in timpul socului anafilactic contribuie probabil la modificarile electrocardiografice notate in aceasta situatie si ar putea explica sfirsitul fatal al unor reactii anafilac-tice .
Factorul eozinofilotactic. Paralel cu liberarea de histamina si SRS-A. mastocitele si bazofilele sensibilizate libereaza, la contactul cu antigenul specific, un factor ce atrage in mod specific eozinofilele. denumit factor eozinofilotactic sau prescurtat ECF-A (4). Ca si histamina, el se gaseste preformat si depozitat in granulele din mastocite si bazofile, de unde este liberat in conditii similare . Deoarece eozinofilele sint singurele elemente sanguine ce contin o enzima

arilsulfataza

capabila sa distruga SRS-A, liberarea de ECF-A poate explica eozinofilia din bolile alergice si prezenta acestor celule in numar mare la nivelul tesutului de soc si ar putea avea un rol protector in reactiile alergice de tip imediat' .
Factorul actitor al plachetelor. Bazofilele de iepure si de om , ca si fragmentele de plamin de iepure sensibilizate libereaza, la contactul cu antigenul specific, un factor ce provoaca liberarea de serotonina din plachetele normale de iepure, diferit de factorul cu actiune similara rezultat din actirea complementului.
Prostaglandinele. Factorul ce contracta aorta de iepure. Prostaglan-dinele sint liberate si in cursul anafilaxiei pe plamini de cobai sau de om in vitro . Lichidul de anafilaxie pe plamini in vitro contine de asemenea un factor ce stimuleaza aorta de iepure, factor ce pare a fi un produs intermediar al reactiilor de sinteza a prostaglandinelor. Endope-roxidul ciclic al prostaglandinelor a manifestat o actiune biologica si o silitate similare cu cele alei factorului ce contracta aorta de iepure . Deoarece prostaglandinele exogene inhiba liberarea anafilactica de histamina si SRS-A, liberarea lor in cursul reactiilor anafilactice ar putea constitui un mecanism de atenuare a intensitatii acestor reactii.
Originea celulara a mediatorilor anafilactici. Mastocitele tisulare si granulocitele bazofile constituie, la om si la numeroase specii animale, depozitul principal de histamina si sursa de SRS-A si de ECF-A. Aceste celule poseda pe membrana receptori speciali pentru IgE si pentru anticorpii anafilactizanti din unele subclase de IgG . Formarea, in urma interactiunii cu antigenul specific, a unei punti intre doua molecule de anticorp fixate pe membrana mastocitului constituie primam movens al reactiei anafilactice, ce duce la liberarea in mediul extracelular a his-taminei, SRS-A si a celorlalti mediatori de origine mastocitara .
Mecanisme enzimatice in liberarea mediatorilor anafilactici. Desi cunostintele actuale nu permit sa se disjunga categoric contributia modificarilor biofizice si a factorilor enzimatici in procesul liberarii mediatorilor alergici, exista multe indicatii ca el este conditionat de participarea unor sisteme enzimatice intracelulare , dependente de prezenta ionilor de calciu, de temperatura, de pH si de compozitia ionica a mediului. Liberarea de histamina din leucocitele umane sensibilizate, ca si din fragmente de plamini de om sensibilizate cu anticorpi IgE a putut fi disociata in doua etape distincte, cea initiala fiind dependenta de an-tigen si independenta de ionii de calciu, pe cind cea de-a doua depin-zind de prezenta ionilor de calciu . Desi lipsesc deocamdata do directe, o serie de date experimentale sprijina ideea ca o enzima cu actiune chimotripsinica si fosfolipaza A de pe membrana celulara ar fi actite de reactia antigen-anticorp .


Rolul AMP-ului ciclic (AMPc) in liberarea mediatorilor alergici. Liberarea histaminei si a celorlalti mediatori anafilactici de origine mastocitara a fost considerata pina de curind ca rezultat al unui proces de ci-toliza provocata de alterarea gra a membranei celulare, in urma desfasurarii la nivelul ei a reactiei antigen-anticorp. Date experimentale acumulate in ultimii ani au infirmat acest punct de vedere si au fundamentat ideea ca unirea antigenului cu anticorpii fixati pe membrana mastocitelor si bazofilelor reprezinta un stimul pentru declansarea secretiei active de granule intracelulare incarcate cu substante biologic active. Rolul modulator jucat de AMPc asupra liberarii anafilactice de histamina constituie un argument important in sprijinul acestui punct de vedere. S-a aratat astfel ca, la fel ca si in cazul altor procese secretarii, agentii capabili sa creasca nivelul AMPc din tesuturi, fie prin stimularea adenilciclazei, cum sint agentii (3-adrenergici, fie prin inhibitia fosfodiesterazei, cum este aminofilina, inhiba liberarea imunolo-gica de histamina, SRS-A si de ECF-A din leucocite sau fragmente de plamini de om sensibilizate cu anticorpi IgE (3) .

Anafilatoxinele si factorii leucotactici deriti din complement. Mai multe polipeptide biologic active au fost identificate printre produsii de degradare a unor factori ai C, degradare ce urmeaza foarte rapid procesului actirii sale. Doua astfel de polipeptide

una rezultata din C3 si denumita C3a si alta rezultata din C5 si denumita C5a

au actiuni biologice identice cu cele ale anafilatoxinei clasice, adica maresc permeabilitatea capilara, contracta musculatura neteda si libereaza histamina din tesuturi . Alte doua polipeptide, rezultind de asemenea din dezintegrarea lui C3 si C5, manifesta activitate chimotactica pentru neutrofile . Aceste polipeptide biologic active mediaza probabil fenomenele inflamatorii din reactiile alergice de tip Arthus si boala serului, cauzate de anticorpi capabili sa activeze C.
Limfokinele. Prin analogie cu mediatorii chimici ai reactiilor alergice de tip imediat, s-a presupus inca de multa vreme ca fenomenele fi-ziopatologice ce caracterizeaza reactiile alergice de tip intirziat ar fi mediate de substante biologic active, liberate in urma interactiunii dintre antigenul specific si celulele sensibilizate. In ultimii ani au fost descrisi o serie de factori biologic activi liberati din limfocitele sensibilizate in prezenta antigenului specific. Termenul de limjokine a fost conceput pentru denumirea generica a acestor factori . Principalele actiuni biologice ale limfokinelor sint urmatoarele :
stimuleaza sinteza de ADN si ARN de catre limfocitele normale, mitoza si transformarea lor blastica (factor mitogen);
injectate intradermic, produc o inflamatie asemanatoare cu cea produsa de tuberculina (factor inflamator);
provoaca alterari de tip citotoxic ale fibroblastilor sau ale celulelor din culturi (factor catotoxic);
inhiba mobilitatea macrofagelor (factor de inhibitie a migrarii macrofagelor);
faciliteaza trecerea celulelor mononucleare prin membrane mi-lipor (factor chemotactic);
potenteaza capacitatea fagocitara a macrofagelor (factor macro-fagoactitor);
provoaca aglutinarea suspensiilor de macrofage (factor macrofa-goaglutinant);
sensibilizeaza in vitro limfocitele normale fata de antigenul specific respectiv (factor de transfer al hipersensibilitatii celulare).
Deoarece evidentierea acestor efecte ale limfokinelor s-a facut cu supernatante brute sau numai partial purificate, este prematur sa se considere ca fiecare din efectele enumerate este produs de o anumita lim-fokina bine determinata chimic. Este foarte probabil ca diversii factori din acest grup sa posede, intr-o masura riabila, mai multe din aceste actiuni. in ceea ce priveste semnificatia lor fiziopatologica, factorul mitogen ar putea explica mecanismul prin care un numar mic de limfocite sensibilizate recruteaza un numar mult mai mare de celule nesensibilizate, pentru a participa la raspunsul imun. Factorul inflamator si cel che-motactic contribuie la mobilizarea celulelor limfomonocitare la locul de patrundere a antigenului. Factorul citotoxic, a carui functie biologica primara o constituie probabil alterarea microorganismelor patogene indatoare, explica alterarile celulare, mergind pina la necroza, ce insotesc reactiile alergice de tip intirziat atunci cind intensitatea lor este mare.



Alte materiale medicale despre: Bolile alergice




Se intilneste in special in mediul rural, la muncitorii din silozuri, abatoare si crescatorii de vite si pasari si la alte profesii, in cursul carora [...]
Cercetari sistematice, intreprinse in ultimele doua decenii, privind natura celulelor implicate in raspunsul imunoalergic au dezvoltat intr-o masura c [...]
Este unul din exemplele de alergie de tip III si inglobeaza un grup de pneumopatii interstitiale granulomatoase care apar la bolnavii sensibilizati in [...]


Copyright © 2010 - 2024 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre bolile alergice

    Alte sectiuni
    Boli si tratamente
    Boli digestive
    Boli cardiovasculare
    Bolile infectioase
    Definitii boli
    Bolile cardiovasculare
    Bolile respiratorii
    Bolile digestive
    Handicapurile
    Bolile oaselor
    Bolile alergice
    Bolile venelor
    Drogurile
    Sistemul endocrin
    Gamapatiile monoclonale
    Bolile esofagului
    Bolile stomacului si duodenului
    Bolile intestinului subtire
    Boli de colon, rect, anus
    Bolile ficatului
    Bolile cailor biliare
    Bolile pancreasului
    Bolile splinei
    Boli perete abdominal
    Bolile peritoreului
    Boli sexuale
    Hiperuricemiile
    Insomnia
    Boli endocrine
    Boli parazitare
    Virusologie
    Bolile psihice
    Boli stomatologice
    Boli cerebrale
    Boli genetice
    Boli alergice
    Bolile ochiului
    Bolile sangelui
    Boli perete abdominal
    Boli renale


    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Unde se incadreaza problema medicala?

    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile