eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

Stresul

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » boli si tratamente » stresul

Biochimia stresului

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire




In faza de inceput, stresul nu este altceva decit un dar al naturii. Biologic rbind, este rba de un mecanism complex care ii facea pe stramosii nostri indepartati capabili sa reactioneze la o situatie noua prin lupta sau fuga.

Fara stres, probabil ca specia umana ar fi disparut. Stresul este forma pe care o utilizeaza organismul pentru a-si mobiliza energia inmagazinata si a o face imediat disponibila, fie ca e rba de a cobori scarile in goana pentru a prinde metroul, fie ca urmeaza o rbire in public. Stresul va permite, pur si simplu, sa faceti fata sau sa va adaptati la nenumaratele cerinte ale existentei. Cunostintele actuale despre stres sint in mare masura alimentate de lucrarile si cercetarile doctorului Hans Selye, pe care l-a pasionat fenomenul inca din anii '20 si care a publicat in 1956 celebra sa sectiune The Stress of Life. Pentru Selye, stresul actioneaza in trei faze, conform unui model pe care l-a botezat AĞ Sindrom de adaptare generala Ağ (GAS). Cele trei faze GAS sint, in ordine : 1. alarma, 2. rezistenta, 3. recuperarea.
Fiecare dintre noi cunoaste bine simptomele fazei 1, AĞde alarma Ağ : respiratia si pulsul accelerate, bineinteles, dar si transpiratie abundenta (in special, palme umede). Factorul de stres poate fi atit psihologic, cit si fizic (cadere, virus; intoxicatie alimentara, expunere la frig). De unde aceste simptome ? Responsabilul se numeste hipotalamus, o glanda de dimensiuni mici care se gaseste la baza creierului. Acolo se afla centrul de control al unui mare numar de mecanisme inconstiente: temperatura corpului, ritmul cardiac, respiratia, tensiunea arteriala. De exemplu, hipotalamusul mentine temperatura intre limite constante, declansind transpiratia atunci cind caldura exterioara devine excesiva si, in caz contrar, frisoanele (pielea de gaina). Hipotalamusul este un fel de dirijor insarcinat sa pastreze integritatea organismului care il adaposteste.


Atunci cind percepeti un factor de stres, anumite impulsuri nerase va stimuleaza hipotalamusul. Acesta este o glanda care, la rindul ei, adreseaza mesaje atit hipofizei, cit si glandelor suprarenale. Selye a aratat ca diverse tipuri de stres (expunere la frig, ranire) procau, la animale, o serie de raspunsuri stereotipe: cresterea in lum a glandelor suprarenale, diminuarea lumului ficatului si splinei, pierderea de grasimi, scaderea ^temperaturii corporale, aparitia ulcerelor. Asemenea "manifestari se datoreaza unui aflux de hormoni in singe si in terminatiile nerase: mai intii adrenalina, apoi cortizolul. Efectele adrenalinei sint cele mai perceptibile : cresterea ritmului cardiac, cresterea presiunii sanguine, relaxarea muschilor digestivi si incetinirea digestiei (iata de ce, atunci cind incercam sa ne hranim in conditii de stres, pot aparea dureri gastrice), relaxarea muschilor respiratori (si bron-hodilatatie, ceea ce explica folosirea de derivate in tratamentul astmului), contractia muschiului radial al irisului (de unde deriva dilatatia pupilei si o mai buna acomodare a vederii la distanta). Toate aceste manifestari sint caracteristice unei stari de alerta, in cursul careia simturile se afla in stare de veghe maxima, iar organismul e gata de actiune.

ATUNCI CIND ORGANISMUL AĞ SARE IN AER Ağ

Faza 2 de rezistenta/vigilenta, este cea menita sa permita corpului adaptarea la situatia cu care tocmai a fost confruntat. Organismul actioneaza ca si cum insasi supravietuirea i-ar fi amenintata. Aceasta faza se prelungeste atita timp cit o actiune sau o reactie sint socotite necesare (apreciere care depinde in larga masura de factorii psihologici). In cursul fazei 2, organismul se pune in AĞmiscareAğ. Ca si in depresia esentiala112, secretia de corticotropina (ACTH) a glandei pituitare creste, ceea ce declanseaza secretarea, in glandele suprarenale, a unor corticosteroizi precum cortizolul"3. Creste si secretia altor hormoni, cum sint hormonul de crestere (STH)114 sau hormonii tiroidieni"5. Urmeaza o cascada de reactii fiziologice. Sistemul cardiovascular este pus zdravan la contributie: tensiunea arteriala urca, singele paraseste regiunile periferice, pentru a circula catre organele esentiale

• inima, plamini si ficat (de aceea pielea devine palida dupa un soc fizic sau emotional). Singele paraseste, de asemenea, anumite zone ale creierului, ceea ce afecteaza capacitatea de judecata si de concentrare.
Ficatul mentine un nivel crescut de zahar in singe, pompindu-l literalmente asupra proteinelor din tesuturile musculare si osoase.
Productia de hormoni sexuali, ca testosteronul, este reprimata (ca sa nu se AĞrisipeascaAğ energii pretioase). Sistemul imunitar este deprimat prin secretia de cortizol, ceea ce face organismul mai putin rezistent la infectii. Din acesta pricina si ca urmare a tensiunii extreme la care ne supunem organele-cheie, printre care inima, in timpul fazei 2 sintem cel mai vulnerabili. Din nefericire, sint multi cei ce ramin in aceasta faza de rezistenta chiar dupa ce procarea la care au fost supusi a trecut. Sefii de intreprinderi, politistii, pilotii de linie sint obisnuiti cu sejururile prelungite in faza 2. Incapabili sa se relaxeze, unii dintre ei se afla permanent in stare de lupta, cu sau fara ia lor. Dar nu sint singurii afectati de faza 2. intreprinderile anilor '90 reprezinta un loc unde AĞ stationarea Ağ in faza 2 de rezistenta este frecventa. Amploarea concedierilor si modul in care sint decise au dat personalului impresia ca a fost tradat, ca nu este capabil sa prevada cind si de ce va avea loc o noua AĞ restructurare Ağ. De la un mediu sigur s-a trecut la un mediu incert, iar stresul a crescut. Rezultatul : milioane de muncitori traiesc permanent in faza de rezistenta. Eric Albert, cofondator al Institutului francez pentru anxietate si stres, acuza functionarea interna a intreprinderii: AĞ Un angajat este deranjat, in medie, la fiecare sapte minute. I se cere sa jongleze in permanenta cu urmarirea obiectivelor pe termen mediu si lung si cu raspunsul la urgente Ağ Marii consumatori de cafea, de nicotina, respectiv cocaina, apeleaza la aceste stimulente pentru a prelungi faza de rezistenta mult dupa ce organismul a spus : AĞ Ajunge ! Ağ.



RELAXAREA IN FAZA 3

Faza 3 incepe in clipa in care aveti sentimentul ca situatia stre-santa a disparut. Corpul profita de aceasta ocazie pentru a se destinde si a se reface. Secretiile hormonale scad, singele isi reia miscarea catre periferie, catre sistemul digestiv si creier. Tipica este relaxarea pe care o resimtim dupa ce am facut dragoste, actul sexual fiind si el stresant. Sederi lungi in faza 2 impun perioade lungi de recuperare. In realitate, citi dintre noi respecta aceasta alternanta ? Un adult din doi nu doarme suficient. Cei care se relaxeaza cu greu dupa o experienta stresanta, cei care ramin indelung in faza de rezistenta recurg la diverse droguri (alcool, anxiolitice) pentru a usura trecerea la faza de recuperare. Astfel, 20 % din populatia franceza consuma calmante. Sa nu stii sa opresti AĞtermostatulAğ stresului inseamna sa risipesti degeaba energie, o energie care iti va lipsi cumplit atunci cind vei avea intr-adevar neie de ea.
Mai grav inca, mentinerea permanenta sub tensiune afecteaza cu siguranta, pe termen lung, sistemul imunitar si sistemul cardiovascular, deschizand calea infectiilor si a tulburarilor cardiace. Modalitatile de a fariza trecerea la faza 3 sint numeroase. Efectele relaxante produse de yoga si meditatia transcendentala sint azi bine documentate, fie si pentru ca ultima este folosita, cu regularitate, de serviciile medicale ale armatei SUA, pentru soldatii care se intorc din misiune. Efectele benefice sint numeroase: reducerea stresului si anxietatii, ameliorarea starii psihologice generale, reducerea tensiunii arteriale, diminuarea dependentei (nicotina, cafeina, droguri). Miscarea ar trebui sa faca parte si din arsenalul dumneaastra anti-stres. Mai multe studii au aratat ca miscarea, fie aerobica (bicicleta, inot, jogging), fie anaero-bica (exercitii de forta), actioneaza ca un vaccin impotriva formelor importante de stres. Exercitiul fizic farizeaza secretia catecolaminelor (noradrenalina si dopamina), a serotoninei, endo-morfinelor, hormonului de crestere, si inhiba secretia de cortizol.
Pe biochimic, aceste schimbari explica buna stare psihologica pe care o resimtim imediat dupa ce am facut un efort fizic.



Alte materiale medicale despre: stresul



Aceasta sectiune isi propune sa rezume principalele aspecte care trebuie urmarite in evaluarea clinica a supravietuitorilor unei traume. Mai [...]
Acetilcolina este unul dintre neurotransmitatorii majori ai creierului, implicat in anumite forme de memorizare. Medicamentele care se opun actiunii a [...]
In faza de inceput, stresul nu este altceva decit un dar al naturii. Biologic vorbind, este vorba de un mecanism complex care ii facea pe stramosii no [...]


Copyright © 2010 - 2019 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre stresul

    Advertisements


    Alte sectiuni



    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile