Modificarile de greutate pol fi datorate lichidelor din organism sau masei tisulare. Fluctuatiile rapide ale
greutatii in decurs de citeva zile sugereaza scaderea sau cresterea lichidelor. in timp ce modificarile pe termen lung implica de obicei masa tisulara si reflecta echilibrul intre aportul si cheltuiala de energie.
CRESTEREA IN GREUTATE Acumularile de lichid se pot dalora insuficientei cardiace congesti, cirozei hepatice, nefrozei sau altei afectiuni renale. Cea mai frecnta cauza de crestre a masei tisulare este
obezitatea endogena, de obicei prin supraalimentare. Anamneza poate fi derutanta, iar aportul caloric trebuie masurat prin conilizarea caloriilor ingerate. Cauzele de
obezitate secundara sint sindromul Cushing,
hipotiroidismul si hipogonadismul. Tumorile insulino-secreloare pot de asemenea induce supraalimentarea. si. rareori, unele neoplasme ale SNC. ca de exemplu craniofaringioamclc. pot produce un impuls de supraalimentare de origine centrala. Maladiile congenitale, cum sint sindroaniele Pradcr-Willi si Laurence-Moon-Biedl induc obezitate la virste tinere.
PIERDEREA IN GREUTATE Atunci cind se produce in afara unei
cure de slabire, pierderea in greutate este mai importanta decit cresterea in greutate. Pierderea ponderala in contextul unui apetit crescut sugereaza un meolism accelerat sau pierdere de calorii prin ui Ina sau prin scaun. Tireotoxicoza produce o crestere a consumului energetic prin cresterea meolismului si a activitatii fizice. Scaderea ponderala in feocromocitom se datoreaza meolismului accentuat mediat de catccolamine. Diabetul zaharat este de obicei cauza de poliurie, polidipsie. polifagie si scadere ponderala. Pierderea ponderala initiala este secundara diurezei osmotice, dar scaderea ulterioara a masei corporale reflecta pierderile calorice prin
urina (glicozurie). Malab-sorbtia cu steatorce, intilnita in sprue, pancreatita cronica sau fibroza chistica a pancreasului si in
diareea cronica de dirse cauze, poate de asemenea duce la scaderea in greutate, in ciuda unui aport alimentar crescut. Diferite alte afectiuni ale tractului Gl pot provoca scadere ponderala: boli intestinale inflamatorii, infestatii parazitare, stricturi esofagiene, obstructii secundare unui
ulcer peptic cronic,
anemia pernicioasa, ciroza.
Pierderea ponderala cu apetit scazut este datorata insuficientei aportului fata de necesitatile meolice si sugereaza un proces
malign ocult. Instigatiile pentru depistarea procesului malign trebuie sa vizeze tractul Gl. pancreasul, ficatul, limfoame sau leucemii. Pierderea ponderala si
anorexia se pot datora si tuberculozei, afectiunilor fungice, abceselor amibienc, endo-carditei bacteriene, colagenoze vasculare sere, SIDA. Mecanismul implica atit anorexia, cit si cresterea nevoilor meolice la nil celular. Rareori,
insuficienta corticosuprarenala induce scadere ponderala datorata unui apetit diminuat, la fel anorexia nervoasa, starile depresi si schizofrenia. Una dintre cele mai precoce manifestari ale uremiei este anorexia.
