eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

loading...

Obezitatea

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » boli si tratamente » obezitatea

Am diabet?

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Am diabet?

Vad ingrozitor de multi oameni afectati de problema care este, in buna masura, responsabila pentru "epidemia" de obezitate si boli cardiosculare din zilele noastre, li vedeti si dvs., chiar fara s-o stiti. Fireste, eu ii d in cabinetul meu de consultatii, dar si pe strada, la petreceri, in magazine, pe plaja

• oriunde ma duc. ii poti recunoaste foarte usor, datorita unui indiciu vizual inconfundabil: obezitate centrala, adica un pintece rotund, proeminent, prezent deseori la persoane cu fete, brate si picioare relativ subtiri. Corpul lor seamana cu un mar, spre deosebire de cei la care kilogramele in plus sint dispuse in jurul soldurilor, coapselor si feselor, dindu-le aspectul unei pere.
Persoanele care sufera de obezitate centrala primesc tot felul de porecle nostime, cum ar fi "burtosi" sau "burduhanosi". Dar din punctul meu de vedere, problema lor este un avertisment serios privind o proasta compozitie a singelui si viitoare probleme cardiosculare. Cind fac cunostinta cu o persoana care se incadreaza in profilul de mai sus, abia ma pot abtine sa nu-i spun sa ma sune a doua zi dis-de-di-mineata (pe mine sau pe un alt cardiolog), ca sa-l programez pentru analize. Am devenit un fel de predicator pe aceasta tema, fiindca problema este extrem de raspindita si de periculoasa, insa destul de simplu de tratat prin alimentatie, exercitii fizice si medicamente.
Cind ii chestionez pe pacientii supraponderali in legatura cu istoricul medical al familiei, deseori imi povestesc despre un parinte sau bunic care s-a imbolnavit de diabet la o virsta inaintata, de obicei pe la 70-80 de ani. "Dar a fost diabet A«chimicA»", ma linisteste pacientul, folosind un termen invechit. "Nu era nevoit sa ia insulina." Alteori il numeste "diabet zaharat", o alta relic din terminologia medicala. Pacientul n-are nici cea mai ga idee ca aceasta forma tirzie de diabet la unul dintre parinti indica de fapt o alta problema, mai putin manifesta, dar foarte periculoasa, care ii pregateste lui insusi un infarct sau un atac cerebral. Gena diabetului este mostenita de toti urmasii. O manifestare timpurie a acestei boli este ingrasarea la virsta mijlocie

• cu multi ani inainte ca nivelul de zahar din singe sa atinga lori exagerate.
Dar ce are a face diabetul cu infarcturile sau atacurile cerebrale? Aceasta este intrebarea pe care mi-o pun cei mai multi dintre oameni. In ultimii 10 ani, am facut mari progrese in ceea ce priveste raspunsul. Acum stim sigur ca intre cele doua maladii exista o legatura. Aproximativ jumatate dintre persoanele care au facut un infarct au si o alta problema, cunoscuta sub mai multe denumiri. Termenul cel mai raspindit este acela de sindrom meolic, dar se mai numeste si rezistenta la insulina sau sindromul X. Stim de existenta lui abia din 1989 si inca mai avem de intat. In sectiunea de fata vom numi aceasta afectiune prediabet, fiindca asta si este

• o etapa timpurie a diabetului. Daca nu este tinut sub control, pre-diabetul se poate transforma usor in diabet de tipul 2.

Conform ultimelor statistici, circa 47 de milioane de americani

• adica aproape unul din cinci

• au prediabet. Dar procentajul adultilor cu maladii cardiosculare care prezinta si acest sindrom este mult mai mare; cam jumatate dintre pacientii mei au simptome caracteristice, lata o lista de simptome, conform Programului National de Educatie in Privinta Colesterolului:
a€˘ Colesterol ridicat


a€˘ Raport colesterol rau/colesterol bun mare

a€˘ Hipertensiune arteriala


a€˘ Obezitate centrala

a€˘ Nivel ridicat de trigliceride


La care eu as adauga:

a€˘ Particule LDR (colesterol rau) mici
Aceleasi simptome sint strins legate de posibin-iatea producerii unui infarct sau alac cerebral. Prezenta lor este determinata, in buna masura, de ereditate. Dar si de o alimentatie necorespunzatoare. Voi incerca sa explic legatura dintre bolile de inima si diabelul aparut la maturitate, fara sa coplesesc cu detalii stiintifice. Va rog sa ma credeti: e important sa intelegeti aceste lucruri.


Realitati despre diabet

Cei mai multi dintre oameni stiu ca diabetul este incapacitatea organismului de a prelucra corespunzator zaharurile si amidonul. In timpul digestiei, organismul transforma toti carbohidratii in glucoza

• zaharul din singe. Apoi intra in actiune pancreasul, care detecteaza aparitia brusca a fluxului de glucoza si produce hormonul insulina. Aceasta permite diverselor organe din corp

• creier, muschi, ficat etc.

• sa extraga glucoza din fluxul sanguin si sa o foloseasca sau sa o depoziteze pentru viitor. Organismul are nevoie in mod permanent de zahar; in lipsa unor rezerve suficiente, apar ameteala, lesinul, coma si, in final, moartea.
Imaginati- ca fiecare celula din organism are un zavor, iar insulina este singura cheie care se potriveste. Daca celulele ramin blocate, zaharul nu poate patrunde in ele si se plimba in continuare prin fluxul sanguin, unde nu face nici un bine

• ba dimpotri.
Insa majoritatea oamenilor nu-si dau seama ca diabetul nu inseamna doar incapacitatea de a prelucra zaharurile; el este asociat si cu incapacitatea de a prelucra corespunzator grasimile ingerate.
Cind mincam grasimi, indiferent daca e vorba de carne, uleiuri vegelale sau produse lactate, tot insulina este cea care transporta acizii grasi (principala componenta a grasimilor) din fluxul sanguin in tesuturile organismului, unde vor fi utilizate imediat drept combustibil sau vor fi stocate pentru viitor, sub forma de trigliceride (grasime).
De fapt, diabetul ar trebui zut ca incapacitatea organismului de a-si gestiona rezervele de combustibil. La rindul ei, obezitatea nu este decit o chestiune de proasta gestionare a combustibilului, din cauza ereditatii si a stilului de viata. Corpul nostru este conceput astfel incit sa stocheze energie (sub forma de calorii), dintr-un motiv foarte bine intemeiat. De-a lungul istoriei omenirii, cea mai mare si mai importanta problema a fost asigurarea unor rezerve constante si suficiente de hrana. Perioadele de belsug alternau cu cele de foamete; organismul se adapta si punea deoparte rezerve de la ospatul de astazi, stiind ca miine poate avea nevoie de ele pentru a supravietui, lata motivul pentru care, in acest tip particular de obezitate, grasimea este localizata in jurul taliei: extremitatile, adica miinile si picioarele, ramin subtiri si musculoase, pentru a permite munca manuala si, mai ales, fuga. Civilizatia ansata e reusit in buna masura sa eradicheze foametea, dar cu pretul siluetei si al sistemului cardioscular, care acum trebuie sa suporte grasimea in exces, devenita inutila. Ar fi bine daca organismul ar elimina energia in exces sub forma de reziduuri, dar nu se intimpla asa.
Acest lucru este exacerbat de fiziologia celulelor de grasime. Atunci cind se produce o crestere in greutate, nu se creeaza noi celule de grasime; numarul acestora ramine constant din copilarie. In realitate, celulele de grasime in sine se ingrasa! lata de ce, in cazul persoanelor supraponderale, insulina nu se poate atasa la celulele de grasime: acestea au devenit prea mari. Prin urmare, atunci cind persoana ma-ninca prea mult, este ca si cum ar incerca sa umple un rezervor de benzina deja plin: excesul da pe dinafara. Cu alte cuvinte, zaharurile si grasimile ajung sa circule prin fluxul sanguin mai mult decit ar trebui. Cind organismul nu poate transfera glucoza si acizii grasi din fluxul sanguin in tesuturi, incep problemele. Daca ramin netratate, cazurile severe de diabet se pot dovedi fatale.
Exista insa doua tipuri de diabet, intre care sint diferente importante.
Diabetul juvenil (sau de tipul 1) apare de obicei in copilarie sau adolescenta. Cauza lui este o afectiune a pancreasului, cum ar fi o infectie produsa de un virus. Prin urmare, organul produce prea putina insulina pentru a transfera zaharurile si acizii grasi din singe in tesuturi. In acest stadiu, maladia este incurabila si poate fi tratata doar prin inlocuirea insulinei naturale cu injectii zilnice de insulina sintetica, lata de ce, pentru un diabetic, o alimentatie adecta si masurarea constanta a nivelului de zahar din singe sint foarte importante, iar insulina este vitala.
Pentru cealalta forma de diabet inca nu s-a gasit un nume potrivit; in mod curent se numeste diabet de tip 2. Se mai numeste si diabet aparut la maturitate, fiindca de obicei apare la virsta adulta. Dupa cum am spus, in cazul acesta nu putem da vina pe un virus, ci pe ereditate si pe alimentatie. Un numar surprinzator de oameni este predispus din punct de vedere genetic la acest tip de diabet. Predispozitia

• posibilitatea de a deveni diabetic

• nu e o problema in sine; dar ea poate provoca probleme daca e asociata cu o proasta alimentatie si lipsa de exercitii fizice. Nu ne putem controla mostenirea genetica. Dar daca ne controlam alimentatia, putem preveni aceasta forma de diabet.
Ambele maladii au acelasi nume, insa cauzele sint opuse. Diabetul juvenil rezulta din incapacitatea pancreasului de a produce insulina. In cazul diabetului de tip 2, pancreasul este pe deplin functional si produce prea multa insulina. Cind organismul are prea multa grasime, insulina nu-si poate face treaba. Ca urmare, nivelul de zahar din singe nu scade atit de repede pe cit ar trebui si solicita pancreasul sa produca si mai multa insulina, pentru a debloca celulele si a permite accesul glucozei in tesuturi. Pancreasul continua sa trimita insulina pina cind aceasta "da pe dinafara"; iata de ce nivelul de zahar din singe scade atit de brusc. Poftele alimentare nesatioase sint cauzate de nivelul ridicat de zahar din singe, urmat de caderea sa rapida (cind, in fine, insulina atinge nivelul necesar). Poftele fac sa mincati si mai multi carbohidrati; iar ciclul se repeta la nesfirsit.

Toate acestea explica foarte bine de ce obezitatea face sa mincati prea mult, iar consumul de car-bohidrafi stirneste foamea in loc s-o potoleasca. Dar tot n-am raspuns la intrebarea: ce-au a face obezitatea si diabetul de tip 2 sau prediabetul cu problemele de inima?


Efecte asupra inimii

Totul incepe cu obezitatea centrala. Cauza in-grasarii in zona taliei nu este cresterea numarului de celule de grasime in zona respecti. Numarul de celule ramine practic constant, insa fiecare celula creste in dimensiuni. Cu alte cuvinte, celulele de grasime in sine se ingrasa. Cind acestea devin prea mari, insulinei ii este mai greu sa se ataseze la ele si sa le "descuie", lata de ce, atunci cind sinteti prea gras, nivelurile de zahar si de grasime din singe sint mai mari decit normal. "Cheia" are nevoie de mei rnult timp pentru a descuia "zavorul".
La rindul sau, acest lucru provoaca alte probleme ale singelui, care indica prezenta diabetului de tip 2 (sau a prediabetului) si pe care numai un medic le poate percepe. Daca ati urmarit noutatile din domeniul sanatatii in ultimul deceniu, lista urmatoare trebuie sa fie familiara: hipertensiune arteriala, nivel ridicat de trigliceride, colesterol bun mic, raport colesterol total/colesterol bun mare si particule prea mici de colesterol rau (chestiune mai putin cunoscuta, dar esentiala).
Cind insulina nu-si indeplineste bine functia, procesul de depozitare a grasimilor ingerate dureaza mai mult. Din cauza acestei intirzieri, ficatul este inundat de acizi grasi. Ca raspuns, el emite particule daunatoare care depoziteaza grasimea si colesterolul in sele de singe ale inimii, creind viitoare blocaje.
Aceasta este legatura dintre obezitate si bolile de inima. Pericolul nu sint carbohidratii sau zaharul in sine, ci impactul acestora asupra capacitatii organismului de a stoca grasimi. Daca mincati prea multe gogosi, n-o sa faceti infarct. Dar o sa dezvoltati simp-tome care pot duce la infarct. Obezitatea in sine nu afecteaza sistemul cardioscular. Ea nu este decit principalul indiciu al unui flux sanguin poluat, care intr-o zi pune in pericol sanatatea si poate chiar viata.
In ziua de azi, constatam cu ingrijorare aparitia diabetului de tip 2 la adulti tineri si chiar la adolescenti. Asta nu inseamna ca sintem mai putin sanatosi din punct de vedere genetic decit generatiile anterioare. Insa avem deprinderi mult mai proaste. Mersul la salile de gimnastica si "plimbarile" pe banda rulanta de acasa sint la ordinea zilei, dar aderul este ca in general facem mai putina activitate fizica decit au facut parintii si bunicii nostri. Poate ca munca lor le cerea mai mult efort fizic sau nu aveau ati-tea dispozitive care sa-i ajute in munca. Poate pur si simplu se plimbau mai mult decit noi.
Lipsa exercitiilor fizice ii afecteaza si pe cei mai tineri dintre noi. Ma intristeaza cind d cit de putin stau copin afara la joaca. Tendinta de a construi scoli fara curti si de a reduce numarul orelor de educatie fizica in favoarea celor petrecufe.in salile de clasa sint trepte catre dezastru. Timpul petrecut in fata televizoarelor, jocurilor video si calculatoarelor nu imbunatateste cu nimic situatia.
Probabil si mai daunatoare decit lipsa exercitiilor este schimbarea modului de alimentatie. Pe masura ce prepararea hranei a trecut tot mai mult in sarcina restaurantelor fast-food si a fabricantilor din industria alimentara, calitatea s-a deteriorat

• nu doar in ceea ce priveste gustul, ci si continutul de fibre si substante nutritive. intr-un fel, fabricantii de alimente incep procesul de digestie in locul nostru. Pina de cu-rind, nu eram constienti de faptul ca alimentele prelucrate sint daunatoare si ca ele au favorizat epidemia de obezitate. Pe vremuri am suferit de foamete; in prezent, belsugul de care ne bucuram ca natiune se reflecta si in farfuriile noastre. Faptul ca peste jumatate dintre preparatele de la restaurante sint produse tip fast-food nu a facut decit sa inrautateasca lucrurile. Pe vremuri, carbohidratii erau mai putin prelucrati decit astazi. De multe ori, piinea era facuta in casa sau la brutariile locale, nu in fabrici, si se foloseau cereale integrale, nu faina ultrarafinata, din care au fost eliminate toate fibrele. Pe vremea aceea, comoditatea si viteza de preparare nu erau cele mai inalte idealuri in ceea ce priveste alimentatia. Ne grabeam mai putin, iar gatitul acasa presupunea intotdeauna ingrediente naturale. Orezul avea fibrele intacte si trebuia fiert timp indelungat. Cartofii nu erau taiati felii si congelati sau transformati in pulbere si bagati in cutii. Gustarile copiilor nu erau gatite la microunde. Durata de labilitate a alimentelor se masura in zile, nu in luni sau chiar ani!
Nu ne indopam cu zahar la fiecare masa, ince-pind cu cerealele de la micul dejun si continuind in acelasi mod pina la covrigeii din faina alba de la gustarea de seara. Nu petreceam atita timp in alimentare, standuri cu biscuiti si ciocolata, la McDonald's si asa mai departe.
Chiar si impulsul de a minca mai sanatos ne-a impins catre aceasta stare nesanatoasa. Data viitoare cind mergeti la un supermarket, examinati informatiile de pe toate produsele etichetate drept "dietetice": inriabil, veti descoperi ca grasimile au fost inlocuite cu carbohidrati rafinati. Sau obserti cite feluri de piine sint etichetate drept "imbogatite cu vitamine" sau "imbunatatite", ceea ce inseamna ca fibrele au fost inlaturate de tot (cele care contineau vitaminele), incit a fost nevoie sa fie adaugate la loc niste substante nutritive!
Imi dau seama ca acestea nu sint obiceiurile alimentare doar ale unor pacienti. Ceea ce se intim-pla cu atitea milioane de oameni reflecta starea intregii natiuni. De obicei, problemele serioase apar abia pe la virsta de 50-60 de ani. Dar cele invizibile isi incep lucrarea cu decenii inainte, pregatind scena viitoarei catastrofe.
Din fericire, remediul este acelasi ca si la problema obezitatii ce afecteaza milioane de oameni mai putin preocupati de sanatatea inimii lor. Este solutia pe care am incercat sa o transpun intr-un de alimentatie rezonabil, practic, usor de retinut si de urmat, pe care il prezint in sectiunea de fata. In ceea ce ma priveste, acesta este aderatul scop al oricarui regim de calitate. Stiu ca e important sa arati bine pe dinafara. Dar niste se de singe in buna stare, elastice si o compozitie sanatoasa a singelui sint mult mai importante.

o problema de familie. De partea mamei, toti parintii si copilul cel mare cel mare, asa cum e si cazul meu

• sint grasi. In tinerete eram destul de subtirica. Dar dupa ce i-am nascut pe cei doi copii, m-am ingrasat, iar apoi greutatea mea a tot oscilat in sus si in jos. Am tinut multe cure de slabire si intotdeauna am reusit sa slabesc. Odata am dat jos 50 de kilograme, tinind un regim foarte sever. Dar in cele din urma le-am pus la loc.
Nu luam niciodata micul dejun. Nu beam cafea. Nu fumez, nu beau alcool. Nu mincam nimic toata dimineata; nu luam nici macar o gustare. Iar la prinz mincam exact acelasi lucru ce mincau si colegii mei de birou. Nu ma prea gindeam la asta. Mincare chinezeasca, hamburgeri, orice. Ce comandau fetele. De obicei ni se aduceau la birou meniuri complete

• iar pastele fainoase erau la mare cinste.
Apoi nu mai mincam pina seara. Nu luam nici o gustare dupa-amiaza. Cina consta de obicei din carne, legume, salata si paste sau cartofi. Orezul nu mi-a placut niciodata. Dar imi placeau celelalte fainoase

• inclusiv pizza si sandvisurile. Preferam sa infulec un sandvis decit sa iau loc pe scaun si sa maninc friptura cu cartofi. Ador produsele de patiserie. Bomboanele mai putin, dar imi placeau piinea si deserturile. Nu prea ma dadeam in vint dupa bauturi carbogazoase. Nici nu prea mi-era sete

• dar asta e o alta problema.
Toata lumea mi-a spus sa ma duc la organizatia Weight Watchers, sa incerc regimul lui Jenny Craig. Le-am incercat pe toate. Intr-o zi, vorbeam cu una dintre fetele de la mine din birou si i-am spus: "Hei, arati grozav." Iar ea imi raspunde: "Stii, tin regimul ala despre care am auzit, al dr. Agatston." Mi-a dat si mie un exemplar. L-am luat si m-am tinut de el. Si am dat jos 68 de kilograme intr-un an.
La inceput, cind am zut ca regimul limita consumul de carbohidrati, mi-am spus: "N-o sa fiu in stare sa-l tin." Apoi mi-am zis: "Trebuie sa-l tin." Si am luat hotarirea cea mare: n-o sa mai fin piine in casa. Nici lapte. Cred ca aveam vreo 20 de cutii cu paste in bucatarie. Le-am aruncat pe toate, l-am spus fiicei mele: "Uite, daca vrei sa maninci un sandvis, ia-ti o chifla si fa-ti-l singura. Eu nu pot sa d asa ce prin preajma." Am aruncat tot si n-am mai adus alimente "interzise" in casa.
Si in ziua de azi simt ca-mi lipseste piinea. As fi in stare sa ucid ca sa maninc piine italieneasca unsa cu unt. Dar nu voi gusta asa ce. Fiindca stiu ca nu m-as putea controla. In ultimele cite saptamini, era sa calc pe-alaturi

• parca aveam chef sa gust din una sau din alta. Erau mincaruri de care inainte nici nu m-as fi gindit sa ma ating. L-am intrebat pe un coleg de birou: "In ultima vreme, ai obsert ce schimbai la mine?" Si el mi-a spus: "Da, atunci cind luam prinzul la birou, inainte nici nu te-ai fi atins de ceea ce n-ai voie. Acum iei o lingura-doua." Poate ca am trisai putin. Dar e bine ca stiu. Va trebui sa fiu atenta tot restul vietii cu carbohidratii.
Prima zi n-a fost asa de rau. Simteam ca trebuie sa fac ce. Era ultima mea sansa. Asa ca am inceput regimul si am mers inainte. Au aparut schimbari inca din prima saptamina. In sase saptamini, am dat jos 25 de kilograme. Apoi am inceput sa maninc mai multe fructe si legume, putina maioneza cu ton si asa mai departe. Dar nici nu m-am atins de cereale sau fulgi de oz. Nimic fainos. As fi putut sa iau cite o inghititura de chifla sau asa ce. Dar m-am abtinut. Cind ies in oras, merg doar la restaurante unde stiu ca pot sa maninc ceea ce am voie. N-am de gind sa ma "sinucid" mergind la un restaurant italian. Ma duc la restaurante chinezesti unde stiu ca nu folosesc monogluta-mat de sodiu. Poti sa-ti alegi carnea si legumele, iar ei ti le prajesc. Ma duc cam de doua ori pe saptamina.
Imi plac foarte mult fructele de mare. Maninc scoici, crabi, crevete. Au fasole verde cu ceapa si usturoi. Maninc cite o farfurie intreaga. Beau ceai la gheata cu indulcitor artificial sau o bautura carbogazoasa dietetica. Ma intorc acasa satula. Asa ma delectez de doua ori pe saptamina.
Nu mai merg deloc la fast-food, fiindca acolo nu pot minca nimic. Singura exceptie

• o data pe luna ma duc la McDonald's si-mi iau un iaurt degre-sat cu fructe. Are carbohidrati, dar asta e. , ei nu-ti spun nimic despre acest lucru. Pe iaurt scrie "degre-sat", dar asta nu inseamna ca nu contine zahar. S-ar putea ca fructele sa fi fost congelate dupa ce au fost date prin zahar. Te fac sa crezi ca maninci ce sanatos, inainte de a cumpara ce, trebuie sa citesti cu atentie toate ingredientele. Cind ma duc la supermar-ket, cumpar dropsuri fara zahar, pe care le maninc atunci cind chiar nu mai pot fara ce dulce. Daca sint intr-o stare proasta si am chef de ce dulce, maninc trei sau patru. Ma ajuta sa trec hopul. Imi mai fac jeleu fara zahar. Cumpar bauturi carbozagoase dietetice. Beau o cafea pe zi, dimineata.
Acum incerc chiar sa iau micul dejun. Maninc oua si eventual doua feliufe de costita. Sau maninc niste pateu cu brinza slaba si o rosie taiata felii. Tot nu prea am chef de micul dejun. Dar am descoperit ca imi da energie.
Nu ma ating de produse de patiserie. La lucru, daca ni se serveste ton cu piine, s-or putea sa maninc si putina piine. Dar foarte putina si foarte rar. Nu-mi permit. Acum parca am intrat intr-un blocaj. In ultimele trei luni m-am tot luptat cu 5 kilograme: cind sus, cind jos. Pentru trei saptamini am fost plecata acasa, in Pennsylnia, si m-am dus la o nunta, o zi de nastere si o petrecere de Ziua Recunostintei; n-am pus pe mine nici un gram. La nunta nepotului meu am mincat somon, salata si cam atit. Nu m-am atins de tortul de nunta.
De Ziua Recunostintei, cumnatul meu mi-a gatit niste vinete si le-am mincat in salata. N-am mincat curcan, cartofi si toate celelalte. Familia mea ma sprijina foarte mult cind merg acasa. Si m-am simtit foarte bine, pentru ca nu-i mai zusem de ce vreme

• la un moment dat, slabisem 30 de kilograme intre doua vizite, iar pina data urmatoare mai slabisem inca 15. Pina la ultima vizita acasa, dadusem jos cam 60 de kilograme. Aveam o intilnire cu un vechi prieten din liceu, dar acesta a trecut pe linga mine. Apoi s-a intors si mi-a spus: "Judy? Arati ca acum 25-30 de ani." L-am sarutat din toata inima! Sa nu ma intelegeti gresit: inca sint destul de mare, dar tinind acest regim am ajuns de la masura 32 la masura 18. Este singura cura de slabire care m-a ajutat cu aderat.



Alte materiale medicale despre: obezitatea

CETOACIDOZA DIABETICA‚ (CAD) CAD este rezultatul deficitului de insulina, cu cresterea relativa sau absoluta a glucagonufui si poate li provocata de [...]
Diabetul apare in urma imbolnavirii pancreasului, care nu mai secreta suficienta insulina. E hormonul care permite folosirea si \\ depozitarea z [...]
Definitie Diabetul zaharat, cea mai frecventa boala endocrino-metabolica a copilului, se defineste ca o hiperglicemie cronica. Criteriile O.M.S [...]

Despre obezitatea

    Advertisements


    Alte sectiuni

    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat


    Vezi toate intrebarile
    Copyright © 2010 - 2014 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
    Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
    Termeni si conditii -
    Confidentialitatea datelor - Contact