Febra este o crestere anormala a temperaturii corporale, datorata unei modificari in centrul Icnnorcglalor talamic. Desi se considera ca temperatura "normala" este de 37 AC, temperatura maximala normala variaza intre 37,2 AC la ora 6. si 37.7 AC la ora 16. Febra este cauzata de o reprogramare a "punctului de referinta" hipotalamic, de catre prostaglandinc. in special PGE2. proces mediat de citokinc. Putine sint semnele si simplomele din medicina care sugereaza atitea diagnostice posibile ca febra. Hiperlcrmic, fara febra, poate aparea ca rezultat al imposibilitatii de a disipa caldura corporala (de ex. intr-un mediu cu temperaturi inalte) sau datorita unor substante (de ex. sindrom
malign neurolcptic, hipertermic maligna). Febra propriu-zisa apare in infectii, fenomene imune, inflamatii sau tromboze vasculare, infarct sau traumatism, boli granulomatoase (de ex. sarcoidoza), boli inflamatorii intestinale, neoplasme (in special boala Hodgkin, limfoamc, leucemii, carcinom celuar renal, hepatom) sau in afectiuni meolice acute (de ex. tireotoxicoza, criza addisoniana).
MANIFESTARI CLINICE Pacientii febrili pot prezenta, in afara de cresterea temperaturii, simptome generale cum ar fi mialgii, artralgii, anorexie, somnolenta, in cele mai multe cazuri apar si frisoane, senzatie de frig. Curbatura, frisoanele profunde sint insotite de piloercctie, clantanit de dinti si tremuraturi intense. Activarea mecanismelor de eliminare a caldurii se insoteste de transpiratii. Alterarea starii de constienta, delirul si convulsiile, apar cel mai frecvent la copii, la rstnici sau la persoanele debilitate.
DIAGNOSTIC Cu un diagnostic diferential extrem de vast.
febra necesita o evaluare clinica foarte atenta. Trebuie obtinuta o anamneza detaliata a bolii curente, a bolilor din antecedente, a contactelor sociale, a calatoriilor efectuate si a antecedentelor familiale, Examenul fizic va li detaliat si se va repeta in mod regulat. Testele de laborator se vor indidualiza, functie de loul clinic. Acestea vor cuprinde hcmolcucograma cu formula leucocitara si examenul oricarei colectii lichidiene anormale (articulare, pleurale). Alte teste pot fi: teza de sedimentare a hematiilor, analiza de urina, teste functionale hepatice, culturi din singe. urina, sputa sau scaun. Examenul
radiologie poale cuprinde radiografii simple. RMN. C'T (pentru decelarea abceselor), scanari cu radio-nuclizi, in special cu Icucocitc marcate. Daca diagnosticul nu poale li silit cu ajutorul teslelor neinvazive, se vor obtine tesuturi pentru biopsie, in special din organele afectate;
biopsia de maduva osoasa poate fi utila. in special pentru pacientii cu anemie.
FEBRA DE CAUZA NECUNOSCUTA Diagnosticul de FCN este enuntat atunci cind febra depaseste 38,3 C la mai multe masurari efectuate limp de 2 sapfamini si o saptamana de investigatii in spital sau 3 \ izite in ambulator, Iara sa se reuseasca silirea diagnosticului. Acest tip de febra se datoreaza cel mai adesea unei infectii, unui neoplasm sau unei boli vasculare de colagen. Alte cauze pol fj: jcbra medicamentoasa, boli granulomatoase, boli inflamatorii intestinale, embolie pulmonara, febre simulate, eritem polimorf, febra familiala mediteraneana, sindrom Behtct, boala Fabry, boala Whipple, FC'N care dureaza mai mult de 6 luni este mult mai rar datorata unei infectii, cel mai adesea fiind data de cauze nedefinite. De obicei. in cazurile in care cauza nu poale li determinata, prognosticul este favorabil.
ABORDARE Febra mare (> 41 AC) trebuie tratata cu anlipirctice si racire fizica (impachetari.reci, burete ud). Febra mica sau moderata nu necesita obligatoriu tratament, cu exceptia femeilor grade, a copiilor cu convulsii febrile sau la pacientii cu disfunctie pulmonara, cardiaca sau cerebrala. Acet-aminolenul (0.65 g) administrai regulat din 3 in 3 ore (preferabil administrarii intermitente, care agraveaza transpiratiile si frisoanele), este eficace in tratamentul majoritatii lebrelor si este recomandabil deoarece nu mascheaza semnele de inflamatie care ar putea indica originea febrei, nu afecteaza functia trombocilelor sj nu induce sindrom Reyc la copii. AINS si aspirina au efecte antiinflamatorii sj antipirelice. AINS pot fi foarte eficace in tratarea febrelor datorate unor procese maligne. Terapia specifica trebuie silita pe ba/a diagnosticului probabil, a riscului tratamentului si a riscului reprezentat de lipsa tratamentului. Daca se suspecteaza o infectie baclcriana. tratamentul cu antimicrobicne trebuie sa fie precoce. La adultii imunocompetenti,
infectiile cu germeni grani-po/iti. gram-negati si infectiile mcningococice pol fi (ratate cu o diversitate de antibiotice: imipenem, licareilin/clavulanat sau cefalosporinc de generatia a treia. Pacientii cu neutropenie si febra vor fi tratati, de obicei, cu o combinatie de aminoglicozide si belaloctamine sau cu imipenem sau ceftazidim singur. Alte sindroame care, in caz de suspiciune, impun tratament empiric precoce (cu alte cunte. inainte ca un diagnostic de certitudine sa poata fi silit) sint: rickcttsiozele, infectiile bacteriene la pacienti cu splenectomie. malarie, sindroamelc tifoide.
