Frecventa migrenei in antecedentele bolnavilor cu accident scular cerebral ischemic este diferit apreciata: 17-65 % pentru atacul ischemic cerebral tranzitoriu si deficitul neurologic ischemic reversibil si 12-35 % pentru infarctul cerebral .
Este dificil de afirmat daca intre migrena si asa-numitul "infarct migrenos" este o relatie de cauzalitate sau o asociere . Sunt bine cunoscute deficitele neurologice de focar instalate la migrenosi. P. Monteiro si colab. sustin ca deficitele neurologice la migrenosi sunt rezultatul ischemiei sau infarctului cerebral produse de spasmul scular arterial din faza de soconstrictic a crizei de migrena. Alti autori (citati de 66) nu sunt de acord cu aceasta ipoteza si nu admit rolul de factor de risc independent al migrenei.

O data cu introducerea computer-tomografiei a fost posibila demonstrarea existentei de infarcte cerebrale la pacienti cu migrena, pledand pentru relatia etiologica intre cele doua entitati. Asemenea manifestari cerebrale ischemice acute apar mai cu seama la tineri si au o frecventa de aproximativ 3 % . Uneori s-au gasit la migrenosi anticorpi antifosfolipidici. Se pare ca exista o proportie semnificati de bolnavi cu migrena favorizata de o conditie predispozanta la coagulopatie si prin aceasta la risc pentru accident scular cerebral . Exista relatia sindrom antifosfolipidic -migrena urmata de accident scular cerebral ischemic .
Patogeneza accidentului scular cerebral "migrenos"' este controversata. M. Silvestrini si colab. au investigat prelenta anticorpilor anticardiolipinici si a anticoagulantilor lupici la pacientii cu "infarct migrenos". La 6 din 16 bolnavi cu infarct cerebral migrenos s-au depistat anticorpi antifosfolipidici. Rezultatele studiului pledeaza pentru asocierea anticorpilor antifosfolipidici cu migrena asociere considerata marker important pentru un accident scular cerebral ischemic.
Profilaxia si tratamentul atacurilor de migrena constituie masuri de prevenire a accidentului scular cerebral ischemic.