DATE GENERALE
Diacunculoza este boala determinata de prezenta in tesuturile omului, a parazitului Dracunculus medinensis, cunoscut inca si sub numele de i'ilaria de Mcdina.
Caractere morfologice. Exista o mare deosebire de lungime intre cele
2 sexe ale acestui nemathelmint. Masculul masoara 34 cm lungime, avind o grosime de 400 microni, pe cind femela poate masura peste 50 cm in lungime, cu o grosime de aproape 2 mm.
Elutie. Parazitul arc neie de o gazda intermediara, care este un c ia u s t a c e u copepod din genul Cgclops (de cele mai multe ori Cy-clops coronatus). La aceasta gazda, embrionii eliminati de femela in apa se transforma in larve infestau te pentru om, care patrund in corpul omului, atunci cind ciclopii parazitati sint inghititi de om odata cu o apa poluata.
La om, larvele continua sa elueze in mezenter si in spatiul retrope-ritoneal si, dupa mai multe napirliri, se transforma in viermi adulti. Dupa acuplare, masculul moare, iar femela migreaza prin tesuturi, ajun-giiul de cele mai multe ori in tesutul subcutanat al membrelor inferioare, la extremitatea lor distala (glezna, picior, degetele picioarelor), unde poate fi simtita la palpare ca o coarda dura si sinuoasa. Lichidul iritant pe care il secreta proaca, in regiunea in care se gaseste extremitatea anterioara, formarea unei papulc, care devine apoi pustiila; aceasta se sparge, lasind in loc o ulceratie cu un diametru de 2 cm sau peste. Cind ulceratia vine, intr-un mod sau altul, in contact cu apa rece, o parte din uterul femelei, care ajunge pina in extremitatea ei anterioara si este inchis la capat in deget de manusa, herniaza in plaga, se rupe la capat si lasa sa se scurga in apa o parte din embrionii pe care ii contine. Orificiul de efractie uterin se inchide curind, dar se redeschide, cu ocazia unui nou contact cu apa si da iesire unui nou contingent de embrioni. Daca in apa in care au ajuns embrionii se gasesc ciclopi, acestia se infesteaza prin ingerarea lor si ciclul elutiv reincepe.
Clinic, din cauza exotoxinelor puternice, eliminate de parazit, prin-tr-un mecanism alergic, se produc: urlicarie, prurit generalizat, cefalee, febra, curbatura, tulburari gaslrointestinale, greata, varsaturi, anorexie. Cind viermele migreaza in apropierea unor articulatii, toxinele lui pot proca inflamatii si nov ia le si artrite, care pot duce la anchiloze deformante si la diverse infirmitati. Uneori, din cauze necunoscute, viermele moare in cursul mitraliei si se caleifiea, devenind vizibil la examenul radiologie.
Diaf/iwslicul nu pune dificullal i, cind viermele a ajuns in tesutul subcutanat. C.ind este inca in curs de migra tie sau este ratacit in diverse organe, se poate pune diagnosticul prin intradermoreactie sau prin reactia de iinunofluorescenla indirecta (Coudert si coiab.. M. Genlilini si colab.).

TRATAMENT

Indigenii din regiunile in care bintuie dracunculoza extrag viermele, prinzind extremitatea lui anterioara in despica tura unei vergele de lemn, pe care apoi o invirtesc in jurul axei. Viermele se incolaceste pe aceasta vergea de lemn. dai incolacirea lui trebuie practicata foarte lent, progre-sind cu 35 invirtituri pe zi. ceea ce inseamna ca extragerea necesita uneori mai mult de o luna de zile. O incolacire prea rapida poale duce la ruperea parazitului, ceea ce ar atrage grave complicatii, abcese prin microbii care se. gasesc in fundul plagii, precum si serioase manifestari alergice. Infectii microbiene se pot produce in timpul lung al extractiei, chiar si in afara accidentului ruperii viermelui, prin microbii din fundul plagii, care pot patrunde din aproape in aproape in lungul tunelului in care parazitul este adapostit, ceea ce face necesara ungerea cit mai frecventa a orificiului de iesire al viermelui cu o solutie de mercurocrom sau cu ti ne tura de iod si acoperirea acestui orificiu cu un pansament. E. Brumpt a preconizat injectarea in vierme a unei solutii de biclo-rura de mercur, prin care se spala (prin impingerea si retragerea pistonului seringii) intreg continutul acestuia. in ziua urmatoare, parazitul poate fi extras cu usurinta.

Dietilcarbamazina
Dietilcarbamazina (Hetrazan, Noti'zine, Loxuran, Banocid) are o eficacitate redusa asupra parazitului adult. Ea poate influenta insa dezltarea formelor tinere pe care sfirsesfe prin a le distruge, sistind astfel cursul bolii (R. Muller, 1979).
Niridazolul
Niridazolul (Ambilliar) a fost administrat cu succes in dracunculoza de mai multi autori, ca Kaffier (1965), Lambert (19G6) care a vindecat. 71 cazuri, dintre care intr-unui existau 15 paraziti, precum si Kothari si colab. (1968). Acestia din urma l-au administrat in doza crescuta de 30 mg/kilocorp/zi, intr-un ciclu de 10 zile. Din 46 de cazuri astfel tratate, 32 s-au vindecat complet, cu eliminarea viermelui; in restul cazurilor, viermele nu s-a eliminat, dar tulburarile au incetat si leziunea locala s-a inchis, ceea ce dovedeste moartea parazitului. Numai in 5 cazuri, eliminarea parazitului s-a produs chiar in cursul tratamentului. in celelalte cazuri, s-a produs mai tirziu, de cele mai multe ori in primele 7 zile dupa tratament, alteori insa mai tirziu (in 2 cazuri, la 56 de zile dupa tratament). in foarte multe din aceste cazuri, viermele, a fost extras, dar extragerea a fost foarte usoara, intrucit viermele pierduse putinta de a se mentine in tesuturi. in cazurile in care totusi a fost rupt in cursul extragerii, nu s-a produs nici un incident si nici un fel de reactie locala. Toleranta medicamentului, chiar in aceasta doza crescuta, a fost excelenta si autorii o pun in contrast cu ceea ce se intimpla in utilizarea niri-dazolului in amibiaza si schistosomiaza.In 1969, Kothari si colab., se reintorc la vechea posologie de 25 mg/ kilocorp/zi, continuind sa se mentina la ciclul de 10 zile, si obtin vindecari la 51 din 54 pacienti (91%).

Thiabendazolul

Tratamentul cu thiabendazol (Mintezol) se reduce la 2 zile sau chiar numai la o singura zi. Fenomenele secundare sint foarte usoare. Raffier (1969) recomanda administrarea lui in doza de 50 mg/kilocorp/zi, intr-o singura zi (in 1 sau 2 prize), cind exista numai 1 2 paraziti. Cind parazitii sint mai numerosi, doza se ridica la 75 mg/kilocorp sau 100 mg/ki-locorp, dar tot numai o singura zi (in 2 prize). Fenomenele inflamatorii dispar in 23 zile.
Extirparea viermelui prin tractiune este insa mai dificila, cind s-a administrat thiabendazol, decit atunci cind s-a tratat cu niridazol, deoarece cuticula isi pierde rezistenta si viermele se rupe cu usurinta. Dupa Raffier, este mai bine sa se astepte formarea unui abces in jurul lui, care va fi incizat, sau sa se astepte o resorbtie a parazitului, care se poate inchista intr-un tesut scleros, inainte de a se resorbi. Liza viermelui nu proaca manifestari alergice.
Am avut ocazia sa tratez un caz de dracunculoza cu un singur parazit, care se palpa cu usurinta pe plastronul costal sting. Nu se formase nici o ulceratie cutanata. Am utilizat thiabendazol (Mintezol) in doza de 50 mg kilocorp (in 2 prize a 25 mg/kilocorp), timp de 2 zile. Toate fenomenele generale si locale au disparut in a 2-a zi. Bolnavul a fost foarte satisfacut, dar a fost neit sa plece si nu a mai putut fi urmarit. Desi era rba de un singur parazit, am socotit (contrar parerii lui Raffier) ca este mai prudent sa prelungesc tratamentul la 2 zile.