Tahicardia sinusala: se defineste ca avind frecventa peste 100/min

TAHICARDIA SINUSALA: se defineste ca avind frecventa peste 100/min.

electrocardiografic:

-cvasiidentic cu RS de baza, dar cu scurtarea intervalului P-P sub 0,6 sec.

-unda P isi mentine orientare 939e41j a vectoriala cu cea a ritmului de baza, dar tinde sa devina din ce in ce mai ampla si ascutita pe masura ce creste AV

-segm. ST se poate subdenivela usor (1-2 mm), iar unda T sa se aplatizeze sau chiar sa devina negativa

-intervalul P-R se mentine constant sau se scurteaza usor ( nu sub 0.12sec)

-la frecv. mari (>140/min) unda P se poate suprapune peste unda T

etiologia:

-fiziologic: nou-nascut, efort fizic, stari de excitatie nervoasa

-patologic: insuficienta cardiaca, deshidratari, anemii, hemoragii acute,

hipertiroidism, stari febrile

-iatrogen: betasimpaticomimetice, vagolitice, hormoni tiroidieni,

-alcoolul, cafeaua, nicotina.

diagnostic diferential:

-tahicardie paroxistica supraventriculara: prin prezenta unor unde P cu orientare

vectoriala net diferita de cea a undei P sinusale; prezenta unui P negativ in aVF si pozitiv in aVR, certifica originea ectopica a tahicardiei.

tratament:

-TS fiziologica nu necesita tratament, iar cea iatrogena sau secundara toxicelor

cedeaza la intreruperea factorilor respectivi.

-TS patologice obliga la tratamentul bolii de baza

-cand TS jeneaza sau nelinisteste bolnavul, ea poate fi influentata cu sedative

(diazepam, extraveral, hidroxizin), betablocante sau anticalcice bradicardizante.