Sindromul de preexcitatie: sindromul de preexcitatie apare cind un impuls atrial activeaza o parte sau intregul ventricul, sau cind impulsul ventricular activeaza intregul sau o parte a atriului, mai devreme decit ar fi de asteptat daca impulsul ar circu

SINDROMUL DE PREEXCITATIE: sindromul de preexcitatie apare cind un impuls atrial activeaza o parte sau intregul ventricul, sau cind impulsul ventricular activeaza intregul sau o parte a atriului, mai devreme decit ar fi de asteptat dac 818e47i a impulsul ar circula numai pe caile normale de conducere.

Activarea prematura se face prin asa-numitele cai accesorii de conducere, care sunt constituite din fibre miocardice de lucru avind viteza de conducere mai mare, si perioada refractara mai scurta decit structurile nodohisiene.

caile accesorii sunt:

-fasc. atrio-ventricular -F. Kent (sdr. Wolf-Parkinson-White)

-fasc. ce leaga atriul de zona distala a nodului atrioventricular sau

de fasciculul His - fibre James (sdr. P-R scurt sau Lown-Ganong-Levine)

-fibre (nodo)hisio-ventriculare - fibre Mahaim

Sindromul Wolf-Parkinson-White (forma cea mai frecv. si cea mai caracteristica)

electrocardiografic:

-intervalul P-R < 120ms (in RS)

-QRS alungit prin prezenta undei delta, cu portiunea terminala a complexului QRS de obicei de aspect normal; (exista doua cai de activare a ventriculului ce determina aparitia asa numitului complex de fuziune; contributia fiecarei cai la depolarizarea ventriculara depinde de timpul lor relativ de activare)

-modificari secundare de faza terminala in opozitie cu unda delta si complexul QRS

Sindromul Lown-Parkinson-White

electrocardiografic: -interval P-R scurt

-complex QRS normal

Sdr. de preexcitatie prin fibre Mahaim

electrocardiografic: -interval P-R normal

-complex QRS: -putin modificat, in caz de insertie nodala

-larg, cu unda delta, in caz de insertie hisiana

tratament

medicamentele utile sunt cele ce prelungesc conducerea sau perioada refractara a nodului atrioventricular, a caii accesorii, sau a ambelor, pentru prevenirea instalarii unor frecvente ventriculare ridicate

adenosina (fosfobion), verapamilul, propranololul si digitalicele prelungesc per. refractara si conducerea la nivelul NAV

verapamilul si propranololul nu influenteaza conducerea in caile accesorii; pentru ca s-a raportat faptul ca digitalicele scad perioada refractara a cailor accesorii este evident ca nu se vor administra la pacienti cu tahiaritmii si sdr. WPW

medicamentele din clasa IA si IC, care cresc per. refractara a cailor accesorii, pot fi administrate.

medicamentele din clasa IC si amiodarona influenteaza ambele cai.

ablatia electrica sau chirurgicala este indicata la pacienti cu aritmii simptomatice frecvente, sau la cei cu FiA sau FlA cu AV inalta la care frecventa ventriculara nu poate fi controlata chimic.

tratamentul profilactic al recidivelor se face cu droguri din clasa IC sau amiodarona