eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

Patologia esaofagiana

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » ANATOMIE » patologia esaofagiana

Esofagita coroziva

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire


Advertisements
ESOFAGITA COROZIVA

Este o afectiune distructiva a peretelui esofagian, determinata de ingestia de substante caustice.

Etiologia. In peste 90 % din cazuri, este vorba de soda caustica ( hidroxidul de sodiu), folosita in gospodarie pentru prepararea sapunului.

Se mai intalnesc si alte substante, fie baza: hidroxidul de potasiu, amoniacul, formolul, fie acizi: sulfuric, azotic, acetic, clorhidric, etc.

Acizii sunt mai rar ingerati, aceasta datorita mirosului si gustului puternic dezagreabil.

Dintre saruri, sublimatul poate determina leziuni corozive la nivelul esofagului.

Patogenia.

Ingestia poate fi accidentala, mai ales la copii, sau la persoanele in stare de ebrietate, datorita pastrarii neglijente a toxicului, dar aceasta poate sa fie si voluntara in scop suicid, tentativa intalnita mai frecvent la sexul feminin.

Anatomie patologica

Leziunile la nivelul esofagului sunt determinate de cantitatea ingerata, precum si de concentratia substantei active. Leziunile se intalnesc pe tot traiectul digestiv, parcurs de substanta toxica, adica: cavitate bucala, faringe, stomac, dar sunt maxime la nivelul esofagului, datorita contactului prelungit. Stricturile fiziologice (gura esofagului, stramtoarea bronhoaortica si diafragmatica) reprezinta sediul de electie al arsurilor.

Bazele determina leziuni profunde datorita lichefierii proteinelor, pe cand acizii coaguleaza proteinele, determinand leziuni de suprafata. Leziunile la nivelul faringelui si esofagului sunt de grade diferite. diferentindu-se si aici, ca si la tegument 4 stadii:

1. Stadiul I, caracterizat prin eritem si edem;

2. Stadiul II, caracterizat prin eritem, edem si flictene;

3. Stadiul III, caracterizat prin prezenta ulceratiilor;

4. Stadiul IV, caracterizat prin prezenta ulceratilor si a necrozei.

In evolutia stenozelor esofagiene, deosebim mai multe faze:

1.) Prima faza este cea de soc si de aparitie a simptomatologiei. Este faza cand asistam la aparitia congestiei, a edemului, a necrozei, urmate de eliminarea tesuturilor, leziuni ce pot sa cuprinda pe langa mucoasa si celelalte straturi constitutive ale peretelui esofagian. Dupa o evolutie de 1-2 saptamani asistam la instalarea fazei urmatoare.

2.) Faza 2-a este caracterizata de aparitia fenomenelor de vindecare, cand la locul leziunilor se formeaza un tesut conjunctiv lipsit de fibre elastice, format in exclusivitate din fibre de colagen. Acest tesut devine in 3-4 saptamani cicatricial, mucoasa refacandu-si integritatea.

3.) Faza 3-a este faza de falsa vindecare, este faza in care tesutul cicatricial de reparatie incepe incetul cu incetul sa-si micsoreze volumul si asistam in felul acesta la aparitia celei de a 4 faze;

4.) Faza 4-a, cand bolnavul prezinta stenoza esofagiana. Evolutia acestei a 4-a faze este variabila, uneori putand duce la stenoza completa a esofagului. De obicei deasupra stenozei se produce o esofagita suprastricturala, datorita stagnarii alimentelor.

Simptomatologia .

In faza acuta, bolnavul prezinta: durere violenta, uneori socanta, localizata in cavitatea bucala, faringe, retrosternala, epigastrica, sialoree. Pot exista si semne de soc, precum: hipotensiunea, tahicardia, ce pot duce la moarte. Bolnavul nu poate inghiti din cauza durerii, iar setea este intensa, uneori se mai adauga si varsaturile, cand se pot elimina mulaje de mucoasa. In orele urmatoare ingestiei, poate sa apara orice complicatie, precum: perforatia gastrica, mediastinita acuta supurata, hemoragii grave, fistule esotraheale, esobronsice, sau esopleurale.

In faza subacuta sau perioada de latenta, bolnavul se simte din ce in ce mai bine, durerea cedeaza progresiv, iar la doua saptamani de la accident, bolnavul isi poate relua alimentatia, incat la aproximativ 3 saptamani se poate alimenta normal. Aceasta este o faza inselatoare, ce corespunde din punct de vedere patologic fazei a treia, de constituire a stenozei.

In faza cronica ce corespunde fazei a 4-a, asistam la instalarea stricturii esofagiene, cu toata simptomatologia corespunzatoare sindromului esofagian: disfagie, regurgitatii, sialoree.

Disfagia este progresiva, apare la aproximativ 4 saptamani, iar dificultatile de inghitire se manifesta la inceput pentru solide, pentru ca treptat sa apara si pentru lichide.


Regurgitatiile sunt cu atat mai precoce dupa deglutitie, cu cat stenoza este mai sus situata. Bolnavul se casectizeaza, apoi se deshidrateaza, iar in lipsa unui tratament putem asista la decesul acestuia.

Diagnosticul se stabileste pe baza anamezei, examenului radiologic si a examenului endoscopic. Toate examinarile complemetare urmaresc efectuarea unui bilant cat mai realist asupra leziunilor, adica:

- sediul, calibrul( diametrul), si numarul stenozelor.

Diagnosticul diferential se efectueaza cu stenozele datorate: tumorilor, spasmelor, compresiuni extrinseci, sindromul Kelly-Paterson, etc.

Tratamentul cuprinde doua faze:

a) faza acuta, care este de competenta medicului din sectiile de terapie intensiva, cand se urmareste:

   combaterea socului;

   neutralizarea causticului, cu efect numai in primele 3 ore de la ingestie. Pentru combaterea bazelor se da bolnavului apa cu otet, zeama de lamaie, iar contra substantelor acide: magnezia usta, apa albuminoasa ( 8 albusuri la 1 l apa), suspensie de creta, lapte ( 1 l lapte neutralizeaza 15 g de acid clorhidric).

   antibioterapie;

   alimentatie parenterala;

   corticoterapie, daca este necesara;

b) In faza cronica in functie de gradul stenozei pacientului se poate practica un tratament conservator, ce consta in dilatatia stenozei esofagiene cu bujii speciale din material plastic. Tehnica tratamentului dilatator este bujirajul discontinuu ( ex. 3 sedinte de dilatatii pe saptamana), pana se ajunge la un calibru esofagian cvasinormal, ce ii permite bolnavului o alimentatie completa ( bujia 30). Bolnavul trebuie sa ramana insa in supravegherea medicului ORL-ist.

Daca tratamentul dilatator este imposibil de efectuat, sau stenoza este atat de stransa, incat nu permite efectuarea dilatatilor, se practica interventia chirurgicala de plastie a esofagului, care se poate efectua din marea curbura a stomacului, sau din colon, neoesofagul putand fi situat pre- sau retrosternal. Din cauza numeroaselor complicatii, esofagoplastia ramane ca ultima solutie.

Rolul medicului de familie sau a medicului generalist este:

-         a trata starea de soc a pacientului si de a-l indruma de urgenta intr-un serviciu calificat de Terapie intensiva, unde el va beneficia si de asistenta calificata ORL( medic specialist ORL);

-         de a supraveghea evolutia pacientilor care beneficiaza de tratamentul dilatator esofagian;

de a efectua educatie sanitara privind periculozitatea ingestiei corpilor strain si a substantelor caustice, indiferent de varsta, accidentele din copilarie avand rasunet tot restul vietii.




Alte materiale medicale despre: Patologia esaofagiana

ESOFAGITELE SI STENOZELE POSTCAUSTICE 1. Esofagitele postcaustice Ingestia voluntara sau involuntara de solutii puternic alcaline sau acid [...]
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ESOFAGIANA Esofagul este un conduct tubulo-membranos care se intinde de la marginea cartilajului [...]
ANATOMIA CHIRURGICALA SI FIZIOLOGIA ESOFAGULUI 1. Anatomie chirurgicala Esofagul este un conduct musculo-membranos cu directie longitudinala d [...]

Copyright © 2010 - 2017 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre patologia esaofagiana

    Advertisements


    Alte sectiuni
    Aparatul digestiv
    Anatomia inimii
    Aparatul cardiovascular
    Creierul
    Anatomie ginecologica
    Patologia traheo bronsica
    Patologia esaofagiana
    Patologia cervicala
    Anatomia urechii
    Membrul inferior
    Membrul superior
    Coloana vertebrala
    Sistemul muscular
    Craniul
    Aparatul renal
    Sangele
    Sistemul nervos
    Sistemul osos


    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat

    Vezi toate intrebarile