Anatomia sistemului digestiv: tubul digestiv, glandele anexe

ANATOMIA SISTEMULUI DIGESTIV

Sistemul digestiv cuprinde totalitatea organelor in care se realizeaza digestia alimentelor si absorbtia nutrimentelor, in tubul digestiv au loc prelucrarea mecanic

a, fizica si chimica a alimentelor, absorbtia lor si eliminarea resturilor nedigerate. Glandele anexe contribuie prin secretiile lor la procesele de digestie.

1. Tubul digestiv

Structura tubului digestiv este unitara, prezentand in toata lungimea sa patru tunici (tab. 16.).

Tab. 16. Tunicile tubului digestiv.

TUNICI	TIP DE TESUT	LOCALIZARE
mucoasa	epiteliu pavimentos pluristra- tificat necheratinizat epiteliu cilindric unistratificat	cavitatea bucala, faringe esofag in restul tubului digestiv
submucoasa	tesut conjunctiv lax	in tot tubul digestiv
musculara	tesut muscular striat tesut muscular neted, cu doua straturi: intern (cu fibre circulare) si extern (cu fibre longitudinale) tesut conjunctiv lax	cavitatea bucala, faringe si 1/3 superioara a esofagului in restul tubului digestiv, cu urmatoarele particularitati: a)la stomac 3 straturi: in plus unul cu fibre oblice; b)la colon, stratul extern formeaza 2-3 benzi (tenii); c)intre segmentele tubului digestiv exista sfinctere.
externa adventicea	tesut conjunctiv dens in restul tubului digestiv,		faringe, esofag si portiunea terminala a rectului acoperit de peritoneu

Cavitatea bucala prezinta: anterior orificiul bucal marginit de cele doua buze, lateral, obrajii, superior, bolta palatina, iar la interior, arcadele dentare si limba. Intre obraji si arcadele dentare exista vestibulul bucal. Pe arcade sunt asezati in alveole dintii. La om se disting doua tipuri de dentitie: dentitia de lapte, intre 6 luni si 7 ani, formata din 20 de dinti, si dentitia definitiva, ce apare intre 7 si 20 de ani, formata din 32 de dinti (incisivi, canini, premolari si molari). Formula dentara la adult este:

I 2 ; C 1 ; PM 2 ; M 3 ;

2 1 2 3

Inervatia dintilor este asigurata de trigemen (V).

Limba este un organ musculos cu rol in sensibilitatea gustativa, masticatie, deglutitie si vorbire, inervata motor de nervul hipoglos (XII).

Faringele este un organ musculo-membranos in care are loc incrucisarea caii digestive cu calea respiratorie. Comunica superior cu cavitatea bucala, cu fosele nazale si cu trompa lui Eustachio, iar inferior, cu laringele si cu esofagul. Calea alimentelor spre laringe in timpul deglutitiei este blocata de epiglota.

Esofagul, de circa 25 cm lungime la adult, asigura trecerea bolului alimentar din faringe in stomac.

Stomacul, portiunea dilatata a tubului digestiv, are forma literei J'. Prezinta trei portiuni: fundul, corpul si portiunea orizontala, formata din antrul si canalul piloric. Comunica prin sfincterul cardia cu esofagul si prin sfincterul pilor cu duodenul (. ). In mucoasa se afla glande gastrice a caror secretie este sucul gastric. Inervatia este asigurata de fibre simpatice din plexul celiac, fibre parasimpatice provenite din nervii vagi, precum si de cele doua plexuri vegetative aflate in peretii stomacului.

. Structura stomacului: 1. esofag; 2. cardia; 3. corpul stomacului; 4. curbura mica; 5. duoden; 6. fundul stomacului; 7. tunica seroasa; 8. musculatura longitudinala; 9. musculatura circulara; 10. musculatura oblica; 11. curbura mare; 12. pliuri ale mucoasei; 13. antrul piloric; 14. pilor.

Intestinul subtire este segmentul cel mai important al tubului digestiv. Are o lungime de circa 6 m la adult si prezinta doua portiuni:

a) duodenul, portiune fixa de circa 25 cm lungime, in care se deschid canalele pancreatice si canalul coledoc;

b) intestinul liber, portiune mobila, care formeaza anse* impart

ite intr-un grup superior situat orizontal (jejunul) si un grup inferior situat vertical (ileonul).

Mucoasa prezinta cute (valvule conivente), care maresc suprafata de absorbtie, si vilozitati intestinale microscopice in forma de deget de manusa (. 9.2.).

Inervatia intestinului subtire se realizeaza prin fibre vegetative din plexurile celiac si mezenteric superior, precum si din plexurile intrinseci.

. 9.2. Sectiune in mucoasa intestinala: 1. vilozitati intestinale; 2. epiteliu cilindric unistratificat; 3. capilare sangvine; 4. capilar limfatic (chilifer); 5. tesut conjunctiv; 6. glande intestinale; 7. venula; 8. arteriola; 9. vas limfatic; 10. tunica mucoasa; 11. tunica submucoasa; 12. tunica musculara; 13. tunica seroasa.

Intestinul gros, lung de circa 1,70 m, are o importanta functie motorie si o functie digestiva secundara. Formeaza in cavitatea abdominala cadrul colic divizat in: cecum cu apendicele; colonul si rectul (. 9.3.). Trecerea continutului intestinului subtire in intestinul gros se face prin valvula ileocecala. Orificiul anal este prevazut cu doua sfinctere: intern neted, involuntar si extern striat, voluntar.

. 9.3. Cadrul colic: 1. ileon; 2. sfincter ileocecal; 3. cecum; 4. apendice; 5. colon ascendent; 6. colon transvers; 7. colon descendent; 8. tenie; 9. dilatatii; 10. colon sigmoid; 11. rect; 12. canal anal; 13. anus; 14. mezenter.

2. Glandele anexe

A. Glandele salivare in cavitatea bucala se deschid canalele a trei perechi de glande salivare acinoase*: sublinguale, submandibulare si parotide, care produc saliva. Inervatia motorie a acestora este realizata de nervii cranieni VII si IX.

B. Ficatul, organ cu multiple functii metabolice (tab. 17.), fara de care viata este imposibila, are si rol
de glanda anexa a tubului digestiv. Este cea mai mare glanda exocrina, circa 1500 g, asezata sub diafragma,
in unghiul superior drept al cavitatii abdominale (loja hepatica). Ficatul prezinta o fata superioara, pe care
se disting 2 lobi (stang si drept), si o fata inferioara cu 4 lobi (stang, drept, patrat, caudal) si hilul* hepatic.

Tab. 17. Functiile principale ale ficatului.

A. Functia exocrina: secretia bilei

B. Functiile metabolice: sinteza de aminoacizi si proteine plasmatice; mentinerea constanta a glicemiei; sinteza fosfolipidelor si a colesterolului; cetogeneza* ; catabolismul acizilor grasi

C. Alte functii: depozitare de glicogen, lipide, fier, sange functie antitoxica functie termoreglatoare functie hematopoietica in perioada fetala reglarea volumului de sange circulant inactivarea excesului de hormoni in coagulare si hemostaza

Structura ficatului. Ficatul este format dintr-o stroma* conjunctiva si un parenchim hepatic. Stroma cuprinde un invelis extern de unde pornesc septuri conjunctive care delimiteaza in parenchim lobuli hepatici, formatiuni piramidale cu 56 laturi.

Lobulul hepatic reprezinta unitatea anatomica si functionala a ficatului. Este alcatuit din cordoane radiate de celule hepatice (hepatocite), capilare sangvine si canalicule biliare dispuse in jurul unei vene cen-trolobulare (. 9.4.),

Bila este produsul de secretie continua a hepatocitelor. Ea se varsa in canaliculele biliare, care formeaza in final doua canale hepatice, drept si stang. Ele se unesc in canalul hepatic comun. In perioadele interdigestive, bila ajunge prin canalul cistic la ca biliara, unde se concentreaza si se imbogateste cu mucus. Evacuarea ei se face intermitent, in timpul meselor, prin canalul cistic si apoi prin canalul coledoc, care se deschide in duoden impreuna cu canalul principal pancreatic la nivelul sfincterului Oddi (. 9.5.).

. 9.4. Segment in lobul hepatic: 1. cordoane de celule hepatice; 2. capilare sinusoide; 3. canalicule biliare; 4. canal biliar interlobular; 5. ramura a venei porte; 6. ramura a arterei hepatice; 7. vena centrolobulara.

. 9.5. Cai biliare extrahepatice: 1. canal hepatic drept; 2. canal cistic; 3. ca biliara; 4. duoden; 5. ampula hepatopancreatica; 6. sfincter Oddi; 7. capul pancreasului; 8. canal pancreatic (Wirsung); 9. corpul pancreasului; 10. coada pancreasului; 11. pancreas; 12. canal secundar (Santorini); 13. canal coledoc; 14. canal hepatic comun; 15. canal hepatic stang; 16. ligament.

Ficatul are o vascularizatie dubla.

Vascularizatia nutritiva este reprezentata de artera hepatica si ramurile ei, pana la nivelul lobulilor hepatici.

Vascularizatia functionala este realizata de catre sistemul port hepatic (. 10.13.), format din vena porta, care incepe prin capilare la nivelul tubului digestiv si se termina prin capilare la nivelul lobulilor hepatici. Acest sistem aduce sange incarcat cu substante nutritive rezultate in urma absorbtiei intestinale.

Inervatia ficatului se realizeaza prin plexul hepatic, desprins din plexul celiac (simpatic) si pe cale vagala (parasimpatic).

C. Pancreasul (. 9.5.), de forma alungita, asezat inapoia stomacului, este o glanda mixta de tip acinos, denumita si glanda salivara abdominala'. Acinii sai secreta sucul pancreatic, care se varsa in duoden prin canalul principal Wirsung si prin canalul secundar Santorini. Intre acinii glandulari se afla insulele Langerhans care secreta insulina si glucagon. Inervatia este vegetativa, simpatica si parasimpatica.