Introducere
Sistemul cardiovascular in evolutia speciilor. Organizarea materiei intr-un sistem viu, cum este organismul uman, necesita cateva activitati elementare: Organismul uman ia din mediul inconjurator materie, o prelucreaza cu ajutorul unei forme de energie (ce presupune arderi, deci existenta oxigenului), o transporta la organele corpului si elimina deseurile. Toate acestea necesita transportul materiei si energiei in organism, iar cel care-l asigura este sistemul circulator (cardiovascular). Sistemul cardiovascular are, asadar, un rol integrator important, unind toate organele si contribuind la transmiterea multor comenzi, in primul rand ale glandelor endocrine, dar si ale centrului principal de comanda, creierul. Materia vie moare daca nu primeste hrana si energie (exista organe care mor mai repede - creierul, de exemplu, moare in numai patru minute - si organe care mor mai incet, in zeci de minute). De aceea sistemul cardiovascular este probabil singurul din corp care functioneaza continuu, la nil aproape maximal, de la nasterea pana la moartea organismului. Celelalte organe pot aa - cu exceptia plamanilor - perioade de activitate mai putin intensa, iar afectarea lor poate fi suportata de organism o perioada mai indelungata. Afectarea sistemului circulator are insa consecinte gra si imediate.In evolutia speciilor, primele forme de viata au fost alcatuite dintr-o singura celula. In cazul unui astfel de organism, transportul substantelor si al energiei se face prin difuziune, nefiind nevoie de un sistem circulator pentru directionare.
La te incep sa existe canalicule prin care circula substantele dizolvate in apa, dar nici in cazul lor nu e necesar un sistem de directionare; circulatia se produce prin capila-ritate si osmoza, fenomene fizice statice.
Abia la animalele policclulare, cu posibilitatea de a se deplasa, incep sa apara canalicule - vase - care directioneaza circulatia. Aceste canalicule au oarecare contractii pentru a mobiliza mai bine lichidele circulante. Exista, asadar, niste forme primiti de vase sanguine care se onduleaza (se contracta) succesiv, astfel incat materia lichida sa circule prin ele mai repede.
Pe scara evolutiei, sistemul circulator apare sub o forma bine definita la pesti. La pesti, amfibii, reptile, pasari si apoi la mamifere, vasele au in partea lor centrala o ingrosare -inima - care pompeaza sangele. Prin urmare, sistemul circulator a evoluat, de la simple conducte in interiorul carora lichidele se deplasau prin procesul difuziunii, spre conducte care accelereaza circulatia, pentru ca ulterior accelerarea sa fie preluata doar de portiunea centrala a vaselor - inima. Animalele superioare au astfel un sistem circulator alcatuit dintr-o pompa (inima) si vase de distributie.

Componentele sistemului circulator.

Componenta centrala este inima, un muschi care pompeaza sangele ce se acumuleaza in spatiile din interiorul sau - camerele inimii. Un tip de camere capteaza, asemenea unor rezervoare, sangele nit de la organe. Alt tip de camere preiau sangele din rezervoare si-l expulzeaza in vasele care merg spre organe. Putin mai tarziu vom descrie aceste camere mai in detaliu.
Vasele de alimentare cu sange a organelor - numite artere - constituie a doua componenta a sistemului circulator.
Arterele sunt niste conducte musculare puternice, pentru ca trebuie sa suporte presiunea crescuta a sangelui pompat de inima (daca nu ar aa o presiune mare, sangele nu ar putea patrunde in toate ungherele organismului). Arterele principale au un diametru mare; ele se ramifica, precum crengile unui arbore, in artere din ce in ce mai mici, care ajung la fiecare organ.
A treia componenta a sistemului circulator este alcatuita din vasele de distributie locala, numite capilare. Arterele se divid din ce in ce mai mult si ajung la diametre din ce in ce mai mici, nemaiputand fi vazute cu ochiul liber. Dimensiunile foarte mici sunt necesare pentru ca peretele foarte subtire al vasului sa permita trecerea in tesuturi a substantelor nutriti si componentelor energetice transportate de sange. Vasele capilare alcatuiesc un paienjenis incredibil de fin in toate organele. Sangele, aflat initial intr-o singura conducta - artera aorta -, se distribuie progresiv in aceasta retea, pe care nc-o putem inchipui ca delta uriasa a unui fluviu. Aici sangele nu mai are o presiune asa de mare pentru ca s-a rasfirat pe o zona imensa. In acelasi timp, viteza sa de curgere s-a redus foarte mult. Profitand de extraordinara subtirime a peretilor, componentele aduse de sange trec prin ei fara greutate. Ne putem inchipui ce dezastru ar fi daca sangele ar trece prin peretele aortei sau al altor artere mari - s-ar produce o hemoragie mortala. In schimb, facuta prin peretele capilarelor, aceasta transvazare a sangelui devine vitala pentru ca moleculele nutriti fabricate de ficat sau preluate ca atare din mediu sa ajunga la tesuturi.
Capilarele au, asadar, rolul membranei, al filtrului prin care organele isi iau ceea ce le trebuie din sistemul circulator. Sistemul circulator nu stie sa duca la tiroida, de exemplu, moleculele necesare activitatii ei, iar la creier moleculele necesare creierului, el duce peste tot aceeasi supa de molecule. Fiecare organ are insa o retea de capilare, de filtre prin care selecteaza si preia exact moleculele care-i trebuie. Acestea se opresc la organul caruia ii sunt dedicate alipin-du-se de receptorii celulari care li se potrisc. in plus, toate celulele preiau oxigenul adus de globulele rosii, care sunt purtatoarele acestei componente energetice, valabila pentru toate organele.
Vasele de colectare a deseurilor sau a surplusului de sange ajuns la organe constituie a patra componenta principala a sistemului circulator. Aceste vase, numite ne, se formeaza prin reunirea progresiva a capilarelor. Presiunea sangelui care circula in ne este inabil mai mica decat a celui din artere, astfel ca nele pot aa un perete mult mai subtire.

Peretele muscular si fibros al arterelor, in schimb, se inflameaza mult mai rar. Pe de alta parte, peretele nelor fiind atat de subtire, el nu poate tezauriza grasimile si deci nu poate suferi procesul de ateroscleroza. Arterele, avand peretii grosi si contractili, capabili sa reactioneze diferit in functie de factorii din jur, se pot incrusta cu grasimi si se pot astupa. Pe scurt, bolile arterelor sunt mai numeroase si mai gra decat ale nelor.